De aproape 9 ani, Liliana Chelaru, mama fetiţei violate și ucise de Robert Ciobanu, trăiește sub teroare. Nu poate uita, nu poate ierta. Nu mai poate nici să plângă. ”Am rămas fără suflet. Şi fără soţul meu este foarte greu. M-am gândit tot timpul la băiat, că nu mai are tată. Eu am pierdut fiica, am pierdut şi soţul. Copilul care mi-a rămas este destul de traumatizat, eu la fel am rămas.”
Vestea că Robert Ciobanu va fi scos din celulă și mutat într-un centru de corecție o îngrozește pe femeie: ”În primul rând mă tem pentru siguranţa copilului meu. Și de când am aflat vestea sunt foarte dezorientată, am o nelinişte în suflet, mă gândesc că ne poate face rău oricând. Ca o răzbunare, asta a afirmat el în momentul când a fost închis.”
Psihologii spun că indiferent de cât de puternic ar fi un om, nu poate trece peste aceste tragedii fără ajutor de specialitate. Drept dovadă, tatăl Larisei s-a sinucis în timpul procesului. Șocul cel mai mare l-a avut la proces, când a ascultat mărturia criminalului. ”Toată negura sentimentelor, a urii, a resentimentelor se adună ca o bubă, să zicem, noi aşa îi spunem, care mai devreme sau mai târziu va crea o boală. Dacă au urmat un program psihoterapeutic poate să le fie mai uşor”, a explicat psihologul Mihaela Ghircoiaș.
Medicul psihiatru Gabriel Crumpei consideră că Robert Ciobanu trebuie supravegheat și după ce va ieși din închisoare: ”Dacă este o structură dizarmonică, atunci există riscul să continue cu genul acesta de activităţi. Oricum, chiar şi aşa, el are dreptul să i se ofere o şansă şi dacă şi-a ispăşit pedeapsa are dreptul să fie ajutat să se reintegreze.” La Târgu Ocna, Robert Ciobanu va rămâne internat cel puțin până în 2017. Abia atunci va avea dreptul să ceară să fie eliberat, pentru bună purtare.
Alți 13 deținuți încarcerați la Iași vor fi mutați în centrul de reeducare de la Târgu Ocna.