Farul din Tuzla a fost construit la sfârşitul secolului al XIX-lea de francezi, experţi în acele timpuri la navigaţie. A intrat în funcţiune exact la 1900. Are o arhitectură aparte: cosntrucţia este de forma unui turn metalic cu zăbrele, personalizat cu dungi orizontale.
În urmă cu doi ani, sistemul de iluminare a fost modernizat de neo-zeelandezi. Farul se aprinde acum automat, iar fariştii nu mai sunt obligaţi să urce de câteva ori pe zi cele 200 de trepte până în vârful construcţiei. Asta nu înseamnă, însă, că farul nu trebuie supravegheat 24 de ore din 24, în orice anotimp.
În plus, Farul din Tuzla asigură siguranţa navigaţiei în cea mai periculoasă zonă din apropierea coastelor Mării Negre, acolo unde de-a lungul anilor au eşuat multe vapoare: coasta dintre Eforie şi Mangalia.
Angajaţii Farului din Tuzla şi-au îndrăgit munca din tată în fiu. Generaţii întregi de farişti s-au perindat aici de-a lungul timpului. Au înţeles întotdeauna importanţa activităţii lor şi că de ei depinde siguranţa navigaţiei.
Pe litoralul românesc al Mării Negre şi în Delta Dunării există şapte faruri care asigură o vizibilitate de 20-22 mile marine de coastă.
