Echitaţia este cunoscută ca fiind un sport al nobililor englezi. Totuşi, bazele au fost puse de grecii antici, care au organizat primele turnee. În România, comunismul a împins acest sport într-un con de umbră, dar după 1989, lucrurile s-au schimbat.
"Echitaţia, în primul rând, aş denumi-o ca educaţie şi cultură, datorită percepţiei asupra a ceea ce înseamnă cal şi călărie în varianta modernă. Pe urmă aş putea spune că este şi o terapie, cu toţii ştim că este o activitate recreaţională şi de agrement, este benefică atât minţii cât şi organismului", a afirmat Petre Ionescu, antrenor internaţional de echitaţie.
Zona Clujului are oferte generoase pentru amatorii de călărie. Printre ele este și centrul de echitaţie din Feleacu, unde sunt primiți cursanți de toate vârstele. Unii deja au devenit clienți permanenți. Cheltuielile lunare pentru a îndruma un copil spre acest sport ajung, în medie, la 500 de lei, dar părinţii care-şi îndrumă copiii spre acest sport susţin că e investiție eficientă.
"Am ales acest sport pentru că îi era un pic de teamă de cai. Nu ştiu dacă o să iasă campioană, dar măcar frică nu mai are aşa de animale şi se descurcă destul de bine", a declarat un părinte.
La fel de benefică pentru formarea copilului este şi consolidarea relaţiei cu animalele, mai ales că nu degeaba calul, după câine, este considerat cel mai bun prieten al omului.
Însă și adulții devin dependenți de plimbările ecveste. În general, zilele de weekend sunt pline, dar sunt destui care își fac timp și în cursul săptămânii.
"În primul rând, am venit din curiozitate. În al doilea rând, pentru că îmi plac foarte mult animalele şi am auzit de la multă lume care a mai făcut echitaţie că e o senzaţie cu totul deosebită să simţi calul şi să fii una cu el, să ajungi în punctul acela în care eşti una cu el", a afirmat o clujeancă.
Dacă vorbim despre performanță, echitaţia este un sport costisitor. Un cal de competiţie costă cel puţin 20.000 de euro. Însă pentru plimbările de relaxare, este suficient să aveți câteva sute de lei lunar.