Capitala Unirii, după 95 de ani

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Simbolul oraşului, simbolul României Mari, este Sala Unirii. Cei 1.228 de delegați au luat aici decizia istorică de unire a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și a Maramureșului cu România.

"Ea a suferit unele modificări pentru a-i da valoarea pe care o merita. A fost amplasată înăuntru o pictură pe pânză, care ocupă cele două galerii: galeria voievozilor şi galeria personalităţilor", explică Liviu Zgârciu, istoric la Muzeul Național al Unirii.

Capitala Marii Uniri este astăzi un orăşel cochet, care se mândreşte cu cea mai mare şi mai frumoasă cetate medievală din Sud-Estul Europei. 

Alba Iulia avea însă o cu totul altă înfăţişare în 1 Decembrie 1918. Era împărțită în două zone distincte, una închisă de ziduri groase, care proteja instituţiile și locuinţele celor înstăriţi, şi alta destinată oamenilor de rând.

Puţini ştiu că oraşul a găzduit şi o premieră culturală pentru România. "În ciuda faptului că era mic şi că nu era o așezare urbană dezvoltată, exista totuşi o viaţă culturală intensă, în sensul că aici a avut loc, în 1898, prima proiecţie cinematografică din Transilvania", povestește Tudor Roşu, istoric la Muzeul Naţional al Unirii.

După 95 de ani de la Marea Unire, Alba Iulia are altă faţă arhitectonică şi o populaţie mult mai mare.

"La 1918, Alba Iulia era doar un mic orăşel de provincie, cu o populaţie sub 10.000 de locuitori. Era în primul rând garnizoană, era un oraş militar, iar vechea vatră a oraşului se mutase în zona oraşului de jos, ceea ce numim azi oraşul de jos", mai spune istoricul.

Timpul nu a adus însă numai schimbări în bine. Unele simboluri ale oraşului nu mai sunt. Este şi cazul Hotelului Hungaria, care a fost demolat. În locul lui s-a construit un bloc de locuinţe.

Alte clădiri au rezistat însă unui secol care a trecut peste ele. Este și cazul Palatului de Justiție. Dacă la începutul secolului XX aici funcţiona Tribunalul, acum, în acest imobil, au sediul Prefectura, Consiliul Judeţean şi Curtea de Apel.

Aspectul nou al oraşului îl dă mai ales cartierul Cetate. S-a născut odată cu un proiect de construcții masive, care a dat la sfârșitul anilor 1980 forma de astăzi a Cetăţii Unirii.