Huiduită și apoi scoasă, în aplauze, din sala de plen a Parlamentului European. Diana Șoșoacă a primit, în sfârșit, o reacție pe măsură la comportamentul pe care îl propagă netulburată în spațiul public de la apariția sa în politică.
Agresivă și tenace, Diana Șoșoacă a poluat dezbaterile parlamentare și politice din România, pe fondul unor prosteste timide și formale din partea puterii. Urletele ei la ședințele de plen, invectivele la adresa colegilor și informațiile false declamate de la tribuna parlamentului au fost tratate mai degrabă ca forme exotice de exprimare politică. În realitate ele au fost și sunt o amenințare de la adresa democrației, a dezbaterii, a confruntări de idei și a toleranței față de celălalt.
Șoșoacă și fratele său întru extremism, George Simion, au ajuns să câștige capital politic tocmai pentru că PSD și PNL, majoritatea parlamentară, le-au permis și chiar încurajat, din considerente politice meschine, care țin de parlamentarele și prezidențialele din acest an. Extremiștii puternici sunt sperietoarea perfectă. Tocmai de aceea, au rămas nesancționate agresivitatea fizică și verbală la care am asistat în ultimii patru ani, în Parlamentul României.
Odată ajunsă la Parlamentul European, Diana Șoșoacă a crezut că își poate relua metehnele. Supărată că nu poate vorbi de la tribună, pentru că nu e afliliată niciunui grup parlamentar (partidul său a fost considerat prea extremist până și de extremiștii Europei), Șoșoacă a început să răcnească din bănci. Cu calm, președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, a invitat chestorii să o escorteze afară pe europarlamentara româncă, pentru că perturba discuțiile din plen. Și atunci a început delirul. Într-o engleză însușită probabil de la boții ruși, Diana Șoșoacă a agitat o icoană, un sac (un simbol al morților de la vaccinul anti-covid), și-a pus pe față o botniță (obsesia din pandemie) și a răcnit că reprezintă poporul român și că are dreptul la “liberty of speaking” (freedom of speech). Imperturbabil, stewarzii din Parlamentul European au condus-o afară. Pe holuri, Șoșoacă li s-a plâns jurnaliștilor români că sediul PE e “casa diavolului”. O casă în care fosta senatoare s-a zbătut timp de patru ani să locuiască și în care își lasă acum rufele murdare la vedere.
Nu cred că Diana Șoșoacă a făcut de râs întreaga țară, așa cum pretind unii dintre politicieni. După aproape două decenii de integrare în UE și NATO, imaginea României nu se poate suprapune peste cea a unui politician extremist, lipsit de idei și substanță politică. Nici nu exclud ca doamna Șoșoacă să mai fi câștigat voturi după acest episod, aplaudat de către cei care îi urăsc pe “globaliștii și birocrații de la Bruxelles”. Unii dintre fanii senatoarei or fi văzut în ea curaj, demnitate, patriotism și celelalte mituri cu care extremiștii își vrăjesc electoratul. Foarte probabil, Diana Șoșoacă își va continua comportamentul strident pentru a atrage noi alegători și pentru a-și acoperi găunoșenia politică. La câteva ore după incident, un comunicat al partidului SOS își numea președinta “un erou național și european” și anunța că Diana Șoșoacă nu va tăcea în fața abuzurilor și a tentativei de a suprima “vocile care apără valorile tradiționale și libertățile fundamentale ale cetățenilor europeni”.
Pentru restul românilor, lecția oferită de Roberta Metsola a fost revanșa pe care au așteptat-o și de la liderii puterii. A fost momentul în care România democratică s-a simțit răzbunată pentru poluarea politică și socială reprezentată de extremiștii autohtoni.
