Alina Manolache: Ce șanse are Opoziția să-l dea jos pe Dragnea
Pentru cine se întreabă dacă Liviu Dragnea mai este sau nu preşedintele Camerei Deputaţilor, după scandalul de ieri din Parlament, lucrurile stau aşa: PNL a făcut o şedinţă paralelă fără valoare juridică, un gest de imagine şi atât. Liviu Dragnea îşi păstrează funcţia.
Ce rămâne după circ este însă altceva. Este aroganţa exprimată în numele electoratului şi al majorităţii pe care PSD o are. Practic, Regulamentul Camerei este de aşa natură făcut încât minoritatea, chiar conştientă că va pierde la vot, nu poate impune nici măcar o temă de dezbatere în plen. Tradus, electoratul minorităţii parlamentare nu va fi reprezentat niciodată în discuţiile din Parlament, ci va fi mereu doar o maşină de vot.
Dacă Opoziţia vrea să pună pe ordinea de zi revocarea lui Liviu Dragnea, trebuie să îi fie aprobată cererea de către Biroul Permanent - conducerea deputaţilor. În Biroul Permanent, PSD, ALDE şi UDMR fac legea, deci vor refuza constant orice încercare a PNL şi USR de a introduce în plen o astfel de dezbatere. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Dacă Opoziţia încearcă să se folosească de principiul că plenul este suveran şi cere în plen, direct, introducerea pe ordinea de zi a revocării lui Dragnea, se va lovi de o altă prevedere restrictivă a regulamentului. E nevoie de unanimitate, toţi liderii de grup trebuie să fie de acord. Imposibil! PSD şi ALDE vor zice mereu nu. Deci, şah mat din nou la Opoziţie.
Acum vine partea complicată. Opoziţia nici măcar nu poate cere revocarea lui Liviu Dragnea. Regulamentul e clar, iar PNL l-a forţat ieri. Liberalii s-au grăbit să ceară direct revocarea liderului PSD şi nu schimbarea regulamentului, care ar fi fost pasul logic. Ce zice regulamentul: numai liderul grupului din care face parte poate să îi ceară demisia şefului Camerei. Regula este de domeniul absurdului, evident. Cum îşi închipuie cineva că Liviu Dragnea ar fi mazilit de propriii săi oameni?! (La PSD se mai întâmplă uneori, dar nu suntem într-o astfel de situaţie).
Numai că această regulă, deşi absurdă, e expresia majorităţii în numele căreia acţionează tot social-democratul din Parlament, iar dacă majoritatea a spus că negrul e alb şi albul e negru, minoritatea trebuie să tacă şi să înghită. Era 2012 când s-a modificat Regulamentul iar atunci nici măcar nu prea mai era opoziție. PDL fusese destructurat, iar PNL se împrietenise cu PSD în formula magică USL. Articolul a fost propus de Viorel Hrebenciuc, după ce PSD şi PNL i-au dat jos pe Roberta Anastase şi pe Vasile Blaga de la Cameră și Senat. Regulamentul a fost votat de toate partidele, mai puţin de UDMR.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Ca să tragem linie, Opoziţia este blocată pe toate fronturile de la bun început, fapt la care însăși ea a contribuit de-a lungul timpului, tolerând un asemenea regulament sau chiar încurajându-l când i-a servit interesului de moment.
Ce putea face PSD, dar nu a vrut, era să supună cererea la vot în numele democraţiei, al dreptului tuturor de a-şi exprima opinia şi al siguranţei că încă mai are majoritate. Dar nu. PSD nu mai este sigur că are majoritate şi, în plus, PSD folosește o armă pe care electoratul i-a dat-o în alb - votul. În numele lui, PSD acţionează similar de doi ani încoace. Şi legile justiţiei, şi codurile, şi amnistia sunt date în logica în care PSD poate face ce vrea dacă a fost votat în 2016 şi are acum majoritate. Firul dintre democraţia în care majoritatea decide şi dictatura majorităţii în numele căreia sunt satisfăcute interesele unei mici clase conducătoare este mai subţire ca oricând.
