Când vorbim despre educație financiară, există riscul de a părea apostolii îmbogățirii fără temei. E drept, nici mentalul colectiv național nu ne ajută foarte mult.
“…nici frumos pănă la douăzeci de ani, nici cu minte pănă la treizeci şi nici bogat pănă la patruzeci nu m-am făcut. “
Este timpul ca elevii și studenții din România să treacă de abordarea tradițională, defensivă, pe care societatea a asociat-o preocupării pentru bani. Înțelepciunea colectivă românească punea banii în relație cu un interes nelegitim, sau cel puțin nedemn de prețuire. Se spune “Banul e ochiul dracului”. Ce înțelegem de aici? Că interesul pentru bani este semn al unei uniri cu diavolul, cel care își exercită o influență malefică asupra celor care au în viață această preocupare. Mai înțelegem în subtext că banul presupune dezumanizare și depărtarea de calea cea dreaptă.
Valoarea supremă în proverbele românești este munca, calea cea corectă în viață și aducătoare de izbăvire. Până aici suntem de acord, valorile liberale merg și azi pe această idee. Dar munca, dincolo de valența ei interioară, trebuie să aibă și o finalitate în aducerea unei bunăstări. Iar aici discuția devine ceva mai complexă. Bunăstarea trebuie să fie considerată un interes legitim al societății.
Dincolo de doza de înțelepciune populară simplă conținută, realizăm fără mare efort că secolul 21 aduce câteva amendamente importante la zicerea că Banul e ochiul dracului și la înțelesurile clasice ale frazei.
Răspunsul îl găsim în alte câteva expresii românești bune scornite acum peste un secol de Ion Creangă, în care banii sunt asociați cu munca cinstită, cu economisirea și cu un plan coerent de investiții.
Banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele.
Nimic fără cheltuială, banii nu se ieu din drum.
În 2022, după o pandemie lungă și cu un război la granițe, valoarea banilor trebuie mai bine și mai profund înțeleasă. În principiu. știm că ne așteaptă o perioadă incertă, cu scumpiri, cu inflație, cu dificultăți energetice. Cel mai probabil, costul vieții va crește iar banii, publici sau privați, vor trebui mult mai atent planificați. De fapt, nu e vreo surpriză, pe asta o știam de la BUG din 1998.
Iar eu sunt de acolo, de unde tu nici nu gândești
Unde soarele răsare doar dacă-l plătești.
Preocuparea pentru bunăstare nu înseamnă gânduri dezumanizante de îmbogățire fără măsură. Deși la limită nici asta nu ar fi o problemă. Educația financiară care mă preocupă este despre atenția către finanțele proprii și către protejarea și înmulțirea acestora.
Tot BUG ne dă soluția. Ban la ban și păduche la păduche.
Iar soluția nu este despre fatalitatea sărăciei, ci despre cum banii trebuie puși să lucreze pentru a se putea înmulți. Educația financiară este despre integrarea mai bună a finanțelor proprii, multe ori puține, într-un circuit economic mai avantajos. Iar generația nativă digital are toate instrumentele la dispoziție.
Tinerii trebuie susținuți în educația financiară, ei sunt motorul succesului pentru categorii mai largi de populație.
Eu în parlament o să mă lupt pentru un acces facil și la prețuri corecte la serviciile financiare. Mă aștept ca și piața financiară să susțină expunerea la astfel de servicii și produse financiare.
