Schimbarea la față a lui Iohannis. Începe primul mare război

Anunțul făcut de Klaus Iohannis că nu va desemna pentru funcția de premier o persoană urmărită penal sau condamnată, indiferent pe cine vor propune partidele, nu este chiar o surpriză. A mai făcut declarații care lăsau să se înțeleagă acest lucru.

De altfel, și PSD știa că este foarte probabil ca Liviu Dragnea să nu fie nominalizat ca premier chiar dacă vor câștiga detașat alegerile. Este singura explicație pentru discursul lor obsesiv din ultimele luni, prin care îl somează preventiv pe președinte ca nu cumva să ignore ”votul poporului,” după alegerile din decembrie

În traducere social-democrată, dacă poporul va opta pentru un partid condus de un condamnat penal, președintele ar trebui să se supună și să-l desemneze premier. Fără să îl intereseze dacă devine complice la un gest de imoralitate profundă. Fără să-i pese de consecințele transmiterii unui mesaj nociv, anti-justițiar, anti-integritate, în societate. Fără să dea doi bani pe ce vor spune partenerii strategici, care au investit energie și bani în sprijinirea României pentru a deveni un autentic stat de drept.

Faptul că poziția președintelui față de varianta Dragnea premier era deja cunoscută și clară nu diminuează semnificația anunțului oficial făcut azi. El echivalează cu o declarație de intrare în război. Primul cu adevărat serios pe care președintele îl începe.

Pregătirea pentru acest moment a început deja de câteva săptămâni. De când vedem un alt Klaus Iohannis în arena publică. Cu o poziționare radical diferită față de jocul politic, dar mai ales față de așteptările majorității celor care l-au votat.

Un președinte implicat, dacă nu chiar jucător, transmite mesaje tranșante Parlamentului atunci când votează pentru protejarea unui inculpat. Sugerează unui fost ministru să-și dea demisia din Parlament dacă tot spune că îi pasă de interesul național. Anunță finalul experimentului de guvernare tehnocrată și că viitorul executiv nu va fi altfel decât politic.

Îl somează pe premier să își declare măcar simpatia față de un partid, dacă își dorește un al doilea mandat. Transmite imperativ formațiunii care l-a propulsat să își rezolve rapid problema generată de inculparea unuia dintre copreședinți.

Cataloghează situația din învățământul preuniversitar ca fiind catastrofală, îndeamnă tinerii să intre în politică pentru a micșora umbra dinozaurilor și cere urgentarea verdictelor de plagiat, indiferent pe cine vizează. Un președinte neangajat, ezitant și contemplativ nu vorbește și nu acționează așa. Așa cum Klaus Iohannis a fost până foarte de curând.

De ce s-a schimbat? Și de ce atât de radical? Pentru că a înțeles că nu poate câștiga bătălia din această toamnă ca spectator. Nu există nimeni care să poată duce luptele esențiale în locul său. Și pentru că dacă o ratează, fie PSD îl va suspenda anul viitor, fie va fi obligat să accepte o pace care va echivala cu o pensionare anticipată. O pace care îi va reteza orice șansă de a câștiga și un al doilea mandat.

Mulți nu-i dau șanse președintelui de a câștiga partida cu PSD-ul penalilor. Și e de înțeles scepticismul. PSD stă bine în sondaje, și-au poziționat fără jenă baronii hrăpăreți în fruntea listelor din județele pe care le controlează, iar PNL nu joacă nimic.

Și atunci de ce dă cu bățul în cuibul de viespi? Nu putea să lase chestiunea desemnării viitorului premier pe terenul aluziilor, așa cum a făcut până acum? La ce îi folosește să asmută mafioții și să-i provoace să îl amenințe cu suspendarea?

Resortul acestei poziționări corecte dar agresive față de PSD este diferit de cel care l-a făcut să-l someze, practic, pe Cioloș să se alăture PNL. Decizia de a-l împinge public pe premier să intre în politică dacă mai vrea un mandat, în loc de a-i transmite mesajul între patru ochi, îl viza chiar pe el. A vrut să se poziționeze public ca un jucător. A vrut să arate publicului, dar mai ales liberalilor, că perioada contemplativă s-a încheiat. Că de acum încolo se va implica decisiv în jocul mare.

Mesajul de azi, însă, îi vizează exclusiv pe social democrați. Le-a dat temă pentru acasă - Dragnea nu va fi niciodată premier cât voi fi președinte. Reflectați în perioada următoare și răspundeți. Rămâneți lipiți de corupții voștri și ratați, din nou, guvernarea? Sau vă faceți curățenie și dacă veți câștiga alegerile stăm de vorbă?

Astăzi, aceste întrebări par retorice. PSD a răspuns de prea multe ori la teste similare ținându-și corupții în brațe și refuzând șansa de a deveni un partid normal, interesat în primul rând de binele comunității, nu doar de bani și putere.

Cu toate acestea, este evident că Iohannis crede că PSD mai păstrează o șansă infimă de a se despărți de trecut. Și se adresează celor care ar putea să o materializeze. Cine sunt aceștia? Dacă Klaus Iohannis va câștiga acest prim mare război politic în care a intrat, vom afla. Dacă nu, s-ar putea să nu mai apuce să-l înceapă pe al doilea. Și nici noi să vedem cum ar arăta România dacă ar fi condusă de partide normale, nu de rețele mafiote.