După ce am reușit cu greu să eliminăm pensiile speciale ale parlamentarilor, o discriminare împovărătoare pentru bugetul țării, noi, USR PLUS, ne-am trezit cu un aliat surprinzător: Renate Weber, încă avocatul poporului, una și aceeași persoană cu cea care a atacat la Curtea Constituțională de cel puțin două ori acte normative referitoare la pensiile speciale.
Ce spunea ieri-alaltăieri doamna Renate Weber prin presă, referitor la eliminarea pensiilor speciale? „Deci, au început cu parlamentarii. Dacă mâine vor, mâine pot să dea legi pentru fiecare din celelalte, pot să facă acest lucru fără probleme, peste tot, credeți-mă!” Doamna Weber se referă la celelalte categorii de pensii speciale – diplomați, primari, viceprimari -, care la rândul lor oferă privilegii discutabile angajaților statului, în detrimentul masei mari a salariaților fără conexiuni cu clientela politică și aparatul administrativ.
O să încerc să o iau în serios pe doamna Weber. Cu privire la acest „mâine”, trebuie să spun că noi, USR PLUS, ne-am luptat patru ani de zile pentru a obține eliminarea pensiilor parlamentarilor, din 2017, când am depus primul proiect de acest tip. Îi mulțumim doamnei Weber pentru consultanța parlamentară, dar nu e atât de simplu. Deloc. A durat patru ani, printre altele, și fiindcă Parlamentului, așa cum e el, i s-au pus bețe în roate permanent. Dacă s-ar uita atent în oglindă, doamna Weber și-ar aminti poate că acest „mâine” n-a fost posibil în mare parte din cauza contestațiilor domniei sale la Curtea Constituțională.
Dacă nu mă credeți, să dăm cuvântul unui jurist care ar trebui să știe ce spune despre eliminarea pensiilor: „Sunt motive multiple de neconstituționalitate, (...) am avut sesizări de la diverse categorii profesionale şi analizând am constatat că sunt probleme mari de neconstituționalitate.” Afirmația se referă la o altă formă a legii, votată la începutul lui 2020 și blocată de Curtea Constituțională. Dar cine e autorul afirmațiilor? Ei bine, aceeași doamnă Renate Weber. Care depunea și sesizarea. Dar în ianuarie 2020, nu în martie 2021.
Renate Weber va spune că atunci se referea la viciile de formă ale procesului legislativ anterior. Se poate să fie așa. Totuși, nu sună „multiple motive de neconstituționalitate” și „sesizări de la diverse categorii profesionale” exact pe dos decât insinuarea de acum, „dacă mâine vor, mâine pot”?
Cu sau fără vicii de formă, în acest caz e vorba de ceea ce în limbaj comun se numește o „chichiță”, cu care a îngropat tentativa de eliminare a unor privilegii. Acesta nu e, în niciun caz, rostul avocatului poporului. Dacă poate fi aproximat cu ceva, „poporul” de care ar fi trebuit să se ocupe doamna Renate Weber este cele peste 4,6 milioane de pensionari obișnuiți, care primesc în medie nu mult peste 1.500 de lei pe lună. Și nu cele câteva mii de deputați, senatori, aviatori, diplomați, primari sau funcționari recompensați cu pensii cel puțin triple, după încetarea activității. Doamna Weber a fost, în mod evident și indubitabil, avocatul privilegiaților și al privilegiilor. Și nu al poporului.
Răsucirea ei de zilele trecute ține de ironia politicii românești, mai ales în chestiunea pensiilor speciale. Povesteam acum câteva zile cum o idee a USR PLUS, blocată ani de zile prin sertarele Parlamentului, a ajuns să fie asumată la recentul vot inclusiv de către PSD. Se pare că acum mai avem un campion al luptei împotriva privilegiilor, pe Renate Weber. Lucru care dă un nou sens unui proverb vechi: „Să te ferească Dumnezeu de prieteni, că de dușmani...”
