Dacian, cum înțeleg că se recomandă, îmi cere să stau strâmb și să judec drept. Că se bazează pe capacitatea de discernământ a fiecărui parlamentar.
Între miile de mailuri de la antivacciniști (dau curs specialiștilor și vă zic că vaccinul e singura soluție pentru toți) nu am niciun mail sau SMS de la el sau de la altcineva din USR care să îmi explice de ce guvernul Cioloș este o opțiune.
Anul 2016 a adus ceva rezultate în programe și proiecte, am avut speranțe de la comisia de tăiat hârtii, dar spre final de activitate, cel puțin cazierul s-a dovedit o mare păcăleală. Birocrația era mai voinică decât înainte, chiar și în condițiile unui guvern așa cum și l-a dorit.
Trecem rapid peste succesul forțelor de dreapta din finalul anului 2016, succes care a produs un rezultat istoric pentru...dl Dragnea. Încep să mă îndoiesc de buna intenție a lui Cioloș. Sau de priceperea lui politică.
Fast forward către anul 2019. România100 nu se vede ca platformă, doar centenarul rămâne vizibil și un reper de bilanț național pozitiv.
Cade Dragnea, și ce zic Cioloș and Barna: nu e treaba noastră să salvăm România.
Așa o fi. Lipsa unor idei bune și managementul prăfuit al PNL face ca majoritatea forțelor de dreapta după 4 ani de convulsie și declin al statului să facă o majoritate fragilă cu avans de doar 12 voturi în Parlament.
Ne întrecem in luptele interne, Ludovic Orban se agață de fiecare moment și încearcă să restabilească faptele istorice arogându-și întreg câștigul electoral al anului 2019, bulversându-i până și pe acei membri de partid cu carnetele semnate de dl Quintus.
Premierul Cîțu, destul se tranșant și inflexibil, nu acceptă lipsa de performanță, aici poate trebuia să decidă mai devreme și mai apăsat cu cei din PNL, abia mai apoi cu USR.
Ce fac USR-iștii când văd un scor de 30% la vaccinare și vreo 10% la partidul lor? Se pun pe treabă și... își scriu în grup demisiile. Ce opinie avea domnul Cioloș în perioada aceea? Nimic. Ok. O fi fost omul ocupat la Bruxelles cu analiza situației din Franța.
Trist, dar adevărat. Criza sanitară și criza prețurilor au primit în ajutor (mulțumim USR, PSD, AUR) o criză guvernamentală.
Pentru toate astea vinovatul unic (și convenabil) este PNL! Urlau plămânii plini de oxigen ai celor vaccinați și nevaccinați (nici la asta nu s-au prins că nu le e locul acolo).
PNL spune clar, suntem în imposibilitatea de a mai avea încredere în USR, nu putem face majoritatea cu PSD, suntem conștienți de cele aproximativ 80 de voturi care ne lipsesc. Singura soluție: ne asumăm stabilitatea în această perioadă oricum haotică dacă USR a ales să fugă în brațele PSD și AUR.
Ce zice domnul Cioloș, că despre el e vorba.... Acum mă simt în stare să construiesc un guvern.
Încep negocierile pentru majoritate.
48h mai târziu, domnul Cioloș află ce știa deja, că nici PNL, nici UDMR nu au încredere în capacitatea domniei sale de a înțelege realitatea și de a produce credibilitate. Foarte bună metafora aleasă de dl Kelemen Hunor: nu poți să îmi dai un pumn în gură și apoi să mă ceri de nevastă.
Prima întrebare: de ce nu îți depui mandatul ca semn de respect față de criza prin care trecem? Ar fi totuși ceva mai mult și mai demn decât vociferarea sterilă.
A doua întrebare: în afară de domnul Drulă, care a mișcat ceva în Guvern, propui pe aceleași portofolii oameni ai partidului, de care mulți s-au plâns, mulți parlamentari de la care aștepți votul. Asta să fie declarația de bună intenție?
Și ultima, mai mult o provocare: Aveți votul meu dacă, în semn de bună credință altruistă și patriotică, europarlamentarii USR își dau demisia înainte de a pune bilele in urnă. Evident, pentru a avea toată energia canalizată pe problemele care populează agenda internă.
Un singur lucru e de netăgăduit, Covid-19 nu dă doi bani nici pe pretențiile domnului Cioloș, nici pe neîncrederea noastră în capacitățile domniei sale. Vaccinați-vă până nu e prea târziu.
