PSD îi numără lui Toader zilele la șefia MJ
Când s-a așezat pe scaunul lăsat liber de Florin Iordache, „părintele” atât de nocivei OUG 13, puțini social-democrați și-ar fi imaginat că Tudorel Toader nu va continua în linia predecesorului său, eventual într-un mod la fel de brutal. Acum, la șase luni de la instalare, pesediștii se uită siderați cum Toader pare să fi „ratat” cam toate țintele: nu a schimbat-o pe Kovesi, nu l-a schimbat nici pe Lazăr, nu a introdus prag pentru abuz în serviciu, nu a operat nici alte modificări dorite în Codurile penale, a temporizat legea grațierii și nu a venit nici cu o lege a răspunderii magistraților. Dacă, până la sfârșitul acestei luni, Toader nu face să schimbe ceva din tabloul de mai sus, soarta lui ar putea fi pecetluită. Deja, sunt destui social-democrați care îi numără zilele la șefia MJ.
Sesizarea Inspecției Judiciare cu privire la refuzul procurorului general, Augustin Lazăr, de a transmite Parlamentului copia dosarului referitor la alegerile din 2009, clasat, reprezintă doar ultima fandare executată de Tudorel Toader. Unii au văzut în decizia ministrului Justiției un atac în forță la procurorul general, mai ales că, la nivelul discursului public, șeful MJ a fost destul de acid, vorbind despre „tensiune” și „încrâncenare”, despre „adevărul absolut” pe care cred că-l dețin unii când sunt într-o funcție.
Da, doar că anunțul sesizării Inspecției Judiciare vine la insistențele comisiei parlamentare care anchetează alegerile din 2009, comisie care i-a cerut, în scris, lui Tudorel Toader să-l trimită pe Augustin Lazăr în fața Inspecției Judiciare. Concomitent, aceeași comisie a cerut lui Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, în calitatea lor de șefi ai celor două Camere, să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la un eventual conflict juridic de natură constituțională care s-ar fi creat între puterea judecătorească și Parlament ca urmare a refuzului lui Lazăr. Deocamdată, conducerea Senatului a luat act de cerere (în ședința Biroului Permanent din 8 august) și a trimis scrisoarea, pentru punct de vedere, la Comisia juridică și Comisia pentru constituționalitate. Chiar dacă Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat (de data aceasta, la solicitarea lui Augustin Lazăr) că nu se impune sesizarea CCR, dacă Dragnea sau Tăriceanu ar satisface doleanța Comisiei, iar Curtea condusă de Valer Dorneanu ar decide în favoarea Legislativului, Toader s-ar trezi în ofsaid. Așa că, pentru a nu fi acuzat că nu ia poziție, a venit cu sesizarea Inspecției Judiciare.
Și mai sunt câteva detalii care nuanțează teoria „atacului în forță”. Toader a anunțat că-l va trimite pe Augustin Lazăr în fața Inspecției Judiciare vinerea trecută. Adică, pe 11 august, la două zile după ce o publicație online, apropiată de trustul lui Dan Voiculescu și adversar înverșunat al procurorilor, a anunțat că a formulat o plângere la Inspecția Judiciară cu privire tocmai la refuzul lui Augustin Lazăr de a trimite Comisiei de anchetă copia dosarului clasat. În sesizarea înregistrată sub numărul 5931/IJ/2017, publicația îl acuza pe procurorul general de „o suită de abateri disciplinare” și cerea excluderea lui Augustin Lazăr din magistratură.
În fine, o dovadă în plus că cea mai recentă mișcare a lui Toader nu este câtuși de puțin pe gustul PSD o reprezintă și declarațiile acide făcute, miercuri, de deputatul Liviu Pleșoianu, care îi sugerează ministrului Justiției că nu mai poate „fugi” la nesfârșit de deciziile contondente și că îl paște „ieșirea (de tot)” din minister.
Să luăm un alt obiectiv al coaliției PSD-ALDE ratat, cel puțin deocamdată, de Tudorel Toader: revocarea procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Suntem, încă, în faza în care Inspecția Judiciară derulează controlul solicitat de ministrul Justiției. Controlul (o verificare de fond a activității manageriale de la DNA) a început pe 17 iulie și, inițial, se spunea că va fi gata pe 11 august. Ulterior, termenul a fost prelungit până pe 25 august, urmând ca, după aceea, să fie redactat raportul, astfel încât documentul să ajungă la CSM undeva pe 6 octombrie.
De precizat că Toader a cerut controlul după ce, timp de mai bine de două săptămâni, a fost insistent întrebat dacă va propune revocarea lui Kovesi ca urmare a înregistrărilor difuzate de televiziunea fugarului Sebastian Ghiță. Și după ce, atenție, Inspecția Judiciară se autosesizase în privința înregistrărilor audio.
Altfel, să nu uităm momentul 29 martie, când Toader a prezentat concluziile evaluării lui Kovesi și Lazăr fără a propune revocarea celor doi, spre furia social-democraților, în frunte cu Liviu Dragnea.
Să vedem ce a făcut Toader și cu legile justiției. Pe 4 martie, la aproximativ o săptămână de la preluarea portofoliului de la Florin Iordache, Tudorel Toader spunea că va veni cu un proiect de modificare a Codului penal și Codului de procedură penală „în maximum 45 de zile”. Au trecut mai multe luni de atunci și proiectul tot nu a ajuns pe masa Guvernului, ultimul termen avansat pentru prezentarea acestuia fiind 23 august, astfel încât să poată fi adoptat în ședința de Guvern din 1 septembrie.
De reținut că, între timp, Toader s-a întâlnit, la Bruxelles, cu prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, pentru a-i prezenta atât „modificarea Codurilor în acord cu deciziile CCR”, cât și „posibile modificări la Legea grațierii” (legea grațierii aflându-se în continuare în Parlament). Cu alte cuvinte, în timp ce Dragnea, Tăriceanu și acoliții lor așteaptă încă proiectul, Toader caută acceptul „dușmanilor” occidentali. Iar premierul Mihai Tudose spune, senin, că legile justiției „vor fi gata când vor fi gata” și că este exclus să se mai dea vreo ordonanță în acest domeniu.
Și ne mai mirăm de ce secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ștefănescu, spune, ieșindu-și din minți prin studiourile tv: „Aşteptăm să vină Tudorel Toader cu pachetul de legi modificat. Să ajungă naibii odată la Guvern legile astea”.
Despre pragul pentru abuz în serviciu ce să mai zicem? Pe 3 aprilie, Toader spunea că nu va stabili niciun prag, pe 8 iunie, revenea asupra deciziei, pe 28 iunie, declara că „nu va fi cel așteptat de toată lumea”, iar pe 2 august, arăta ca va fi „un prag rezonabil”. Între timp, UE a adoptat directiva care stabilește că, în cazul unei fraude cu fonduri europene de peste 10.000 de euro, un stat nu poate renunța la sancțiunea penală. Adică, pragul european a fost stabilit la o valoare de patru ori mai mică decât pragul Iordache-PSD din OUG 13!
În fine, legea răspunderii magistraților. La începutul lunii aprilie, Toader spunea că un proiect va fi gata în luna iunie, urmând să fie inspirat din legislația celorlalte țări europene. De atunci, nu s-a auzit mai nimic despre lege. Și, când te gândești că Florin Iordache avea în plan ca legea răspunderii magistraților să ajungă în Parlament „la începutul lunii februarie”!
Rămâne de văzut, din toate piesele tabloului de mai sus, pe care și cum le va muta Tudorel Toader în viitorul imediat apropiat și mediu. Va continua el să se opună, nu direct, ci printr-un abil slalom, solicitărilor social-democraților? Sau va începe să le satisfacă, fie pentru că va epuiza metodele de eschivă, fie pentru că se va lăsa „convins” prin diferite metode? De notat, în context, că problema angajării fiului său fix la universitatea pe care el a condus-o a fost, momentan, aplanată prin așa-zise verificări ale Ministerului Educației.
Oricum, social-democrații par să-și fi pierdut răbdarea cu Tudorel Toader, iar situația se poate precipita în funcție de cine mai este chemat la audieri și cât de tare se strânge lațul anticorupției în jurul unor lideri politici cu greutate.
