Editorial Politica ESTE despre egalitate de gen
„Kamala, poate vei fi prima femeie care va face multe lucruri, dar asigură-te că nu vei fi ultima”, mama vicepreședintei SUA.
Cuvinte simple, însă pline de înțelepciune și responsabilitate. Egalitatea de gen apare din ce în ce mai mult pe agenda internațională. De la femei câștigătoare de Nobel, prima misiune spațială la care au participat exclusiv femei, rezultatele remarcabile obținute de liderii femei în lupta cu pandemia și până la prima femeie aleasă ca vicepreședintă a Statelor Unite, mulți am privit cu admirație progresele pe care le-am înregistrat în direcția asigurării egalității de gen.
Asta în timp ce România pare că face - cu încăpățânare - pași înapoi și insistă să renunțe sistematic la resurse – bani, know-how, inovație – doar pentru că există persoane care nu pot trece peste propria nesiguranță și aleg să „lupte” cu ea prin egoism și individualism.
Chiar dacă impresia generală în ceea ce privește implicarea femeilor în funcții de conducere pare că începe să se schimbe, faptele ne arată că suntem încă departe de ceea ce trebuie să fie egalitatea de gen. Un raport al World Economic Forum ne arată că există încă disparități de aproximativ 32% între femei și bărbați și că această diferență se poate reduce, în ritmul în care ne aflăm acum, în aproximativ 200 de ani. De ce este atât de important să atingem această paritate de gen? Motivele sunt numeroase și cuprind schimbarea perspectivei în domenii cheie – economie, educație, sănătate, social, care aduce cu sine un progres economic pe care, la momentul actual, mulți nu îl conștientizăm.
Leadership feminin și leadership masculin
Egalitatea de gen nu este doar o problemă de respectare a unui principiu, de reciprocitate sau de reprezentativitate. Dincolo de lucrurile aminite anterior, discutăm despre abilitățile și aptitudinile pe care femeile le aduc în acest joc – al leadershipului - și care pot constitui avantaje importante atunci când sunt folosite cu adevărat. Discuțiile din jurul acestui subiect ocupă un loc important inclusiv în mediul academic, unde specialiștii au cercetat dacă există într-adevăr diferențe între stilurile de conducere ale bărbaților și ale femeilor și, dacă ele există, care sunt ele. Descoperirile pe care le-au făcut arată clar că modul cum femeile înțeleg să conducă este diferit de cel al bărbaților. Aceste diferențe vin, de cele mai multe ori, nu doar din felul cum femeile și bărbații sunt biologic diferiți, ci și din educație, din cultură, din experiențele pe care le trăiesc sau din alte aspecte exterioare care, în timp, și-au pus amprenta asupra unui mod de gândire și de acțiune.
În cazul femeilor lideri, calitățile cele mai vizibile sunt cele transformaționale, printre care se numără capacitățile de comunicare, spiritul de echipă, viziunea, curiozitatea și asumarea riscurilor. Pe de altă parte, bărbații lideri, sunt dominați de calități mai degrabă tranzacționale, cum sunt rezistența la schimbare, preferința pentru sistemele și metodele deja cunoscute, precum și accentul pus pe rezultate.
În mod evident, nici una dintre caracteristicile descrise mai sus nu este asociată exclusiv femeilor sau bărbaților și nu există o singură calitate care se pretează în rezolvarea tuturor problemelor unei societăți. Discutăm, așadar, de o complementaritate care este nu doar necesară, ci și benefică.
Femei în politică
Ca și în alte situații, prezența femeilor în politică a fost un subiect respins și bagatelizat pentru o perioadă importantă de timp. Nici astăzi, reprezentarea femeilor nu este ferită de discuții, acest subiect fiind încă motiv de dezbateri aprinse. Însă dincolo de orice polemici, nu putem ignora necesitatea implicării femeilor în zona politică. Indiferent că ne dorim sau nu acest lucru, reprezentativitatea trebuie să rămână unul dintre principiile de bază pe care se clădește peisajul politic al oricărei societăți democratice. Problemele cu care femeile se confruntă – de la violență și până la accesul pe piața muncii - sunt mult mai ușor de înțeles și de rezolvat de cele care se confruntă sau riscă să se confrunte în mod curent cu ele.
Cât privește puterea și modul în care iau decizii, femeile vor aborda întotdeauna un set diferit de valori decât cele ale bărbaților, flexibilitatea lor fiind extrem de importantă pentru atingerea echilibrului decizional final. Un studiu realizat pe baza negocierilor de pace din Cambodgia, arată clar că femeile sunt ultimele care renunță la găsirea unei soluții de colaborare și non-violență. În acest caz, chiar și după ce inclusiv călugării budiști au părăsit negocierile, femeile prezente au fost cele care au insistat și persistat ca toate părțile să se reașeze la masa discuțiilor, motivate de crezul că pacea este în interesul superior al tuturor oamenilor, iar războiul și violența au urmări extrem de grave din punct de vedere uman, social și economic. Deci dincolo de pură reprezentativitate, prezența femeilor în poziții de putere și negociere reprezintă un avantaj enorm pentru progresul general al întregii societăți.
Cum stau lucrurile la noi?
Progresele în ce privește valorificarea calităților de lideri ale femeilor încep să fie recunoscute din ce în ce mai mult. Un exemplu concludent în acest sens este și echipa care a pregătit tranziția de la Casa Albă, compusă în mod egal din femei și bărbați. Mai mult decât atât, prin alegerea Kamalei Harris pentru funcția de Vicepreședinte al Statelor Unite, Președintele ales, Joe Biden, a demonstrat că toate acele calități pe care femeiele le au și pe care le pot folosi în domeniul politic trebuie recunoscute și valorizate.
În România, participarea egală este încă departe de a fi o realitate. Trăim în țara al cărei Guvern, girat de un Președinte ambasador al mișcării HeForShe, are doar o femeie ministru și în care noțiuni precum „egalitate de gen” sau „suroritate” nu înseamnă nimic. Ne este greu să depășim propriile noastre bariere și nu înțelegem că mai multe femei într-un loc nu înseamnă concurență, ci complementaritate și evoluție. Suntem, încă, la nivelul la care nu reușim să facem diferența între opiniile personale și mesajele pe care le transmitem prin greutatea funcțiilor pe care le ocupăm. Iar asta ne aduce deservicii majore, nu doar de imagine, ci și de progres.
Când am intrat în Parlament (2016), am avut bucuria să constat că legislativul din care fac parte avea cel mai mare număr de femei din ultimii 30 de ani. Aproape 19% dintre mandate erau deținute de femei. Și deși acest număr este insuficient, el este încă cea mai mare prezență istorică a femeilor din România postdecembristă în Legislativ.
Acest pas mic a însemnat mult pentru modul cum au evoluat lucrurile. Nu este, deci, o întâmplare că în ultima legislatură am făcut cei mai importanți pași în ceea ce privește drepturile omului, lupta împotriva violenței și abuzurilor, dar și apărarea noțiunilor de dreptate și echitate cu tot ceea ce presupun ele. Acest lucru a fost posibil în primul rând pentru că femeile parlamentare au înțeles și rezonat cu realitățile și rănile societății românești și au activat de pe poziții din care au putut susține rezolvarea și îndreptarea lor pentru toți cetățenii, împreună, susținându-se una pe cealaltă. Spiritul de echipă și de comunitate al femeilor este un motor excepțional în ceea ce privește viziunea de unitate și prosperitate a tuturor cetățenilor și, deci, a întregii țări.
E clar însă, că acest trend ascendent al participării femeilor în mediul politic nu s-a stabilizat complet, iar alegerile recente nu aduc schimbări majore pozitive din acest punct de vedere. În general, încă ne confruntăm cu mimarea reprezentării femeilor, încă folosim femeile pentru imagine sau contra-imagine. Acest fenomen poate fi explicat și pentru că mulți dintre cei care ne-au condus până acum și care încă ne conduc nu înțeleg și nici nu acceptă schimbarea, refuzând dreptul oamenilor de a fi serviți de o echipă diversă, complementară și mult mai eficientă pentru progresul de care România are nevoie.
Chiar și așa, am arătat deja că #SePoate și am încredere că această schimbare de paradigmă va avea loc. Egalitatea și echitatea nu sunt negociabile și vom înțelege, într-un final, că locul femeilor este exact acolo unde își doresc ele să fie. Știu că va veni vremea când o fată sau femeie nu va mai fi nici prima, nici ultima, nici singura să ocupe o anumită funcție.
„Împreună vom construi o lume în care realizările fiicelor noastre vor fi recunoscute și sărbătorite și nu minimizate”, Dr. Jill Biden, decembrie 2020
