Perspective tulburi pentru Trumponomics

Acum, când Donald Trump a împlinit șase luni de când ocupă funcția de președinte al SUA, putem să evaluăm cu mai multă acurateţe perspectivele economiei SUA și politica economică a administrației sale. Ca și în întreaga președinție la nivel general, paradoxurile abundă și în acest domeniu.

Principala enigmă este deconectarea dintre performanțele piețelor financiare și economia reală. În timp ce piața de acțiuni continuă să atingă noi maxime istorice, economia SUA a crescut într-un ritm mediu de doar 2% în prima jumătate a lui 2017 (o creștere mai lentă decât cea din timpul mandatului lui Barack Obama) și nu sunt așteptări să performeze mult mai bine în restul acestui an.

Investitorii continuă să spere că Trump poate să promoveze politici de stimulare a creșterii economice și majorare a profiturilor companiilor. Mai mult, creșterea slabă a salariilor indică faptul că inflația nu va atinge nivelul țintă al Rezervei Federale, ceea ce înseamnă că Fed-ul va trebui să normalizeze ratele dobânzilor într-un ritm mult mai lent decât se prevedea.

Rate mai mici ale dobânzilor pe termen lung și un dolar mai slab reprezintă vești bune pentru piața americană de acțiuni iar agenda pro-business a lui Trump e încă favorabilă acțiunilor individuale, chiar dacă așa-zisa Trump reflation trade (strategie de investiție care pariază pe o creștere a economiei americane simultan cu o creștere a inflației n. trad.) s-a dezumflat.

Iar acum există mai puține motive de îngrijorare că un program masiv de stimulente fiscale va determina creșterea dolarului și va forța Fed să crească rata dobânzilor. Din cauza ineficienței politice a administrației Trump, se poate presupune că, dacă va exista vreun stimulent, acesta va fi mai redus decât era de așteptat.

Nepriceperea administrației de a acționa pe frontul politicilor economice este puțin probabil să se schimbe. Tentativele republicanilor din Congres de a înlocui Affordable Care Act (Obamacare) au eșuat nu în ultimul rând din cauză că republicanii moderați au refuzat să voteze o lege care ar fi privat 20 de milioane de americani de asigurările de sănătate.

Administrația Trump se orientează acum către reforma sistemului de taxe care va fi la fel de greu de implementat. Propunerile anterioare de reformă a taxării au anticipat economii rezultate din anularea Obamacare și dintr-un proiect de “border adjustment tax” (taxă vamală pe importuri) care între timp a fost abandonat.

Astfel, republicanii din Congres rămân fără prea mult spațiu de manevră. Pentru că regulile de reconciliere bugetară ale Senatului SUA cer ca toate tăierile de taxe să nu afecteze veniturile pe perioadă de zece ani, republicanii vor trebui ori să reducă taxele cu mult mai puțin decât au dorit inițial, ori să se mulțumească cu tăieri temporare și limitate care nu sunt finanțate. Ca să fie în beneficiul lucrătorilor americani și să stimuleze creșterea economică, reforma taxării trebuie să crească povara asupra bogaților și să o reducă pentru muncitori și clasa de mijloc. Însă propunerile lui Trump ar face invers: 80-90% din beneficii ar merge către primii 10% din distribuția veniturilor.

Mai important, companiile americane nu adună miliarde de dolari în cash și refuză să facă investiții de capital din cauză că taxele sunt prea mari, așa cum pretind Trump și republicanii din Congres. Mai degrabă firmele sunt mai puțin înclinate să investească din cauză că slaba creștere a salariilor dăunează consumului și implicit întregii creșteri economice.

Pe lângă reforma taxării, planul lui Trump de a stimula creșterea pe termen scurt prin cheltuirea unui trilion de dolari pe infrastructură nu pare să se concretizeze prea curând.

Și, în locul investițiilor guvernamentale directe, administrația vrea să ofere stimulente fiscale modeste sectorului privat pentru demararea unor proiecte diverse. Din păcate e nevoie de mai mult decât niște scutiri de taxe pentru a duce la bun sfârșit proiectele mari de infrastructură.

În domeniul relațiilor comerciale avem și vești bune și proaste. Vestea bună este că administrația nu a urmat politici protecționiste radicale cum ar fi declararea unor țări manipulatori valutari sau introducerea pe scară largă a taxelor vamale.

Vestea proastă este că Trump rămâne fidel crezului său “buy American, hire American” (cumpără produse americane, angajează americani) iar gesturile sale protecționiste mai degrabă vor afecta creșterea economică decât să salveze locuri de muncă.

El a abandonat deja Parteneriatul Trans-Pacific și negocierile pentru Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții cu Uniunea Europeană. Acum renegociază Acordul Nord-American de Liber Schimb și ar putea încerca să renegocieze alte acorduri comerciale precum acordul bilateral cu Coreea de Sud. Este încă posibil să pornească un război comercial cu China prin introducerea de tarife vamale la oțel și la alte produse, mai ales acum când China s-a arătat necooperantă ca răspuns la escaladarea amenințărilor nucleare nord-coreene.

Trump ar putea să limiteze potențialul de creștere economică al SUA inclusiv prin restricțiile în domeniul imigrației. Pe lângă interzicerea vizitatorilor din șase țări predominant musulmane, administrația americană are în intenție restricționarea migrației lucrătorilor de înaltă calificare și a intensificat deportările imigranților ilegali.

Toate acestea, împreună cu mult trâmbițatul zid de frontieră, vor diminua viitoarele resurse de forță de muncă și implicit creșterea economică pe măsură ce populația SUA continuă să îmbătrânească și să iasă de pe piața muncii.

În ultimul rând, planurile de dereglementare ale lui Trump nu vor stimula creșterea economică și, în timp, ar putea de fapt să o șubrezească. Dacă reglementările financiare sunt relaxate prea mult, rezultatul ar putea fi o nouă bulă a creditului și a prețurilor activelor și chiar o nouă criză financiară și recesiune.

Între timp, decizia lui Trump de retragere din acordul climatic de la Paris, combinată cu regresia reglementărilor de protecție a mediului vor conduce la degradări ecologice și la o creștere mai lentă a industriilor verzi de tipul energiei solare. O mai slabă protecție a forței de muncă va reduce în continuare puterea de negociere a lucrătorilor și va ține pe loc creșterea salariilor și consumul în general.

Nu e de mirare că nivelul creșterii reale și potențiale a rămas în jur de 2%. Da, inflația este mică iar profiturile companiilor și piața de acțiuni sunt în ascensiune. Însă prăpastia dintre Wall Street și Main Street se adâncește. Prețurile mari de pe piețe, alimentate de lichiditate și exuberanță irațională nu reflectă realități economice fundamentale. O corecție a pieței este inevitabilă. Singura întrebare este pe cine va da vina Trump când această corecție va veni.