Plenul Parlamentul European cere din nou ca România să devină membră a Spațiului Schengen. Apelul Parlamentului European vine la doar o lună după ce Comisia ceruse și ea Consiliului să dea undă verde aderării.
Mai precis, rezoluția Parlamentului European spune la paragraful 7 că „ținând seama de numeroasele sale solicitări de aplicare integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și România, solicită insistent Consiliului să-și onoreze angajamentul, să ia imediat decizia de a elimina controalele la frontierele interne terestre, maritime și aeriene și să permită acestor țări să se alăture, cu drepturi depline, spațiului de liberă circulație fără controale la frontierele interne”.
Au trecut 10 ani de când România a îndeplinit oficial criteriile de aderare la spațiul Schengen, ca urmare a evaluărilor certificate inclusiv de Parlamentul European și de Consiliu, în iunie 2011. Cu toate acestea, încă avem controale la frontierele interne, iar camioanele cu mărfuri continuă să aibă timpi de așteptare de ore la granițe, când în restul UE pot circula (aproape) liber, acest lucru afectând nu doar economia României, ci și piața internă europeană în ansamblul ei.
Nu este niciun dubiu, aderarea este blocată din considerente care nu au de-a face cu criteriile stabilite, dar și din cauza regulii anacronice a unanimității în Consiliu. Chiar dacă criteriile de aderare la Schengen se referă strict la elemente obiective, care țin în linii mari de pregătirea de a proteja frontierele, o serie de state membre au considerat în acești 10 ani că pot să blocheze intrarea în Schengen și pe alte criterii, să le spunem „conexe”, așa cum sunt concluziile rapoartelor MCV. În același timp, elemente de politică strict internă, precum alegerile interne sau sensibilitatea unor teme ca migrația, corupția sau crima organizată care s-ar putea, teoretic amplifica prin lărgirea Schengen, sunt alte motive pentru care România și Bulgaria sunt ținute la ușă.
Însă, dincolo de aceste considerente, o problemă fundamentală și structurală rămâne și faptul în sine că un stat sau o minoritate de state pot lua ostatice decizii ale întregii Uniuni, folosindu-se de regula unanimității în Consiliu, care se aplică inclusiv aderării la Schengen, dar și în alte domenii, cum este politica externă. Este clar că Uniunea nu poate avansa în aceste domenii în care încă este nevoie de unanimitate. Rezultatul unanimității este previzibil: blocaje eterne, impotență politică, cum este cazul în politica externă a UE, sau riscul așa numitelor „cooperări consolidate”, în care grupuri de state membre decid să meargă singure înainte, în geometrii variabile și să lase altele în urmă, lucru ce afectează coeziunea și credibilitatea întregii UE. De aceea, unul din “șantierele” majore pe care mi le propun ca eurodeputat delegat la Conferința privind Viitorul Europei este și eliminarea unanimității în deciziile UE, care provine dintr-o epocă de început a Uniunii și care nu se mai justifică deloc astăzi, când avem nevoie de decizii rapide și eficiente.
Dincolo de realitatea politică a aderării la Schengen, există și realitatea care vine din efectele pandemiei: spațiul Schengen este în acest moment într-un colaps de facto, atât din cauze obiective sanitare, dar și din cauza deciziilor pripite și necoordonate ale multor state membre, care au introdus controale nejustificate la frontierele interne, lăsând la o parte regulile europene și principiile bunei cooperări.
Este foarte clar că Schengen trebuie reformat și salvat, iar acest lucru trebuie să fie o oportunitate pentru România, care poate contribui la acest proces prin experiența bună pe care o are în gestionarea frontierelor. Astfel, România gestionează cu succes, de la aderare, a doua cea mai mare frontieră terestră a UE, iar contribuția țării noastre la securitatea frontierelor este un bun public de care beneficiază întreaga Uniune Europeană. Lucrul acesta este factual, reieșit din evaluări obiective și este de altfel știut și apreciat în UE.
Apelurile Parlamentului European, la care USR PLUS a avut o contribuție importantă, dar și ale Comisiei, însoțite și de angajamentul guvernului de la București de a rezolva problemele identificate de rapoartele MCV, sunt toate premise bune pentru a crea un nou momentum pentru aderare, convingând statele membre circumspecte că România este pe un drum european ireversibil și poate aduce plus-valoare unui spațiu Schengen reformat, din care ar trebui să fie membru cu drepturi depline.
