O strategie Cuminte a Moscovei? 100 de euro pot economisi un milion de ruble

Armata sovietică a dat în brânci pentru independenţa României (Primul Război Mondial), a făcut un maraton umanitar pentru a-i oferi Europei întregi acelaşi lucru (Al Doilea Războ Mondial), iar pacea care s-a instalat pentru deceniile următoare a fost folosită de Moscova în beneficiul nostru, pentru a ne transforma din ţărani încolonaţi la coada vacii în muncitori şi ingineri cu ştaif. URSS a introdus civilizaţia în România şi a aşternut covor roşu bunăstării pe restul continentului, de unde suntem invitaţi să înţelegem şi că fără intervenţia Uniunii Sovietice soarele - vai, soarele! - n-ar mai fi răsărit veac. 

Sânge, sclavie, sărăcie, mizerie, imperialism occidental, ev mediu – de toate ne-au scăpat Stalin şi Armata Roşie cât ai zice lagăr, sovrom, kalashnikov. Nenorocire, însă! La noi totul parcă s-a simţit pe dos, pe figura noastră „mângâierile” astea au lăsat urme ca nişte palme.

Asemenea mesaje care, de la gonirea de pe tron a Regelui Mihai şi până în decembrie 1989, au rulat în mod oficial în grădiniţe, şcoli, fabrici şi uzine, pe stradă şi în universităţi, au fost din nou servite publicului larg din România, printr-o piruetă retorică a Ambasadei Federaţiei Ruse de la Bucureşti. Un exerciţiu aparent de acrobaţie, dar care în esenţă este mai degrabă o demonstraţie de forţă a unui stat aflat în căutarea imperiului pierdut.

O sută şi ceva de ani de istorie au fost comprimaţi într-un minut şi nouă secunde, adevăruri, zice-se, nespuse de noi au fost rescrise pentru online delivery de ei, iar în final, după modelul „Mai dă-le, Nicule o sută”, iată, chiar şi suta (de euro) a fost dată; e drept, nu de Nicu, ci de Vladimir.

„România se reconstruieşte economic şi social cu ajutorul Uniunii Sovietice”, sună unul dintre cele mai aberante mesaje transmise de Kremlin, cu referire la perioada Dej-Ceauşescu. Perioada aia în care, de fapt, linii de asamblare, fabrici întregi, cereale şi resurse minerale galopau, sub escorta brutalului soldat roşu, spre mama sovietelor. Perioada aia în care, de fapt, în puşcăriile de pe cuprinsul ţării infractorii de drept comun nu mai puteau fi cazaţi de numărul uriaş al deţinuţilor politici. Perioada aia în care, de fapt, bătăuşii coordonaţi de comisari sovietici întorceau pe dos intelectualul, la propriu, lăsau ţăranul să crape de foame în bătătura plină cu animale care nu-i mai aparţineau.

Dacă acesta este Adevărul despre epoca de aur a industrializării şi urbanizării fără discernământ, despre acea prigoană şi acel experiment de masă care, împreună, au mutilat pentru multe generaţii ţesutul social şi posibilităţile de regenerare a ţării, după război, atunci e limpede: Minciuna nu a dispus nicicând de o aură mai feciorelnică.

Ruşii zic, inclusiv în filmuleţul de punere la punct croit de diplomaţii lor de la Bucureşti, că finalul celui de-Al Doilea Război Mondial ne-a găsit ca aliaţi, iar în vremurile de după ne-au rămas cel mai bun prieten.

O fi aşa... din perspectiva lor.

Problema, din perspectiva noastră, e că n-am întâlnit până acum duşmani care să ne întreacă „prietenul” în aplicarea de rele tratamente. Iar senzaţia asta n-o poate şterge un minut şi nouă secunde de propagandă.

„Te obligau să mănânci pâinea din trei înghiţituri sau, dimpotrivă, să stai cu pâinea în gură zile întregi; să mănânci din <<treucă>> mâncarea fierbinte, cu mâinile la spate, deci fără ajutorul lor; pe burtă sau în genunchi, aplecat deasupra gamelei, şi se dădea câte o lovitură scurtă cu bocancul, arzându-ţi faţa cu arpacaşul fierbinte şi mozolindu-te; ţi se adăugau cantităţi exagerate de sare în mâncare, după care, timp de câteva zile, nu ţi se dădea apă, apoi îţi dădeau apă cu foarte multă sare în ea" – cam asta era atmosfera în cavourile libertăţii de gândire, atunci când comisarii sovietici coordonau, de pildă, Experimentul Piteşti.

Sigur, cum filmuleţul difuzat de Ambasada Rusiei geme de „adevăruri”, s-a putut evita cu brio strecurarea incomodelor „minciuni”.

Spuneam mai sus că exerciţiul de PR sovietic, lung de un minut şi nouă secunde, nu este, în ciuda tentaţiei de a-l lua ca atare, doar o acrobaţie.

Spuneam că este o demonstraţie de forţă, un gest oficial de frondă la adresa încăpăţânării statului român de a prezenta adevărul istoric golit de propagandă şi umplut de sens.

„Istoria adevărată nu a fost scrisă de actori pe platoul de filmare. Istoria adevărată a fost scrisă cu sânge, pe câmpul de luptă”, ni se mai atrage atenţia de la Kremlin, semn că nici pe mai departe nu poate fi ceva de „negociat” pe acest palier, semn că monopolul Adevărului rămâne şi în această privinţă, ca şi în chestiunea Tezaurului, în prizonierat la ei.

Însă în aceeaşi măsură în care este de prost gust din perspectiva adevărului istoric, demersul Ambasadei Rusiei de la Bucureşti este binevenit dintr-un alt punct de vedere - al trezirii fiecăruia dintre noi la realitatea curentă.

Dincolo de războaiele de cucerire a teritoriului, duse pe cale armată întâi în Georgia, apoi în Ucraina, Rusia lui Putin duce de câţiva şi ani un război de cucerire a minţii. O face investind sume consistente într-o infrastructură kafkiană folosită la manipularea emoţiei, fabricarea faptelor, distorsionarea, interpretarea, ori ascunderea evenimentelor chiar petrecute, rescrierea continuă a istoriei, a actualităţii şi demonizarea libertăţii.

E un război mai difuz, mai dificil de contracarat şi dus pe un front vast, infinit mai extins decât cel din Ucraina, căci practic cuprinde întregul continent, de la Est, la Vest şi viceversa.

Canale media, reţele sociale, organizaţii non-guvernamentale, experţi „independenţi”, ierarhi ai diverselor biserici, zeloşi de toate felurile, activişti pentru drepturile omului şi ale Terrei, precum şi o bucătărie întreagă de iniţiative călduţe – în toate acestea Kremlinul pompează de ani buni sume de bani şi energiile a numeroşi strategi.

Uzinele ruseşti de „soft power Made in Russia” lucrează în trei schimburi, iar despre asta am mai scris, AICI. 

Context în care trebuie înţeles că această capodoperă de Youtube-cinema, pusă luni pe piaţa românească online de către Ambasada Rusiei, nu este nicidecum un act stingher, un gest izolat, un demers lipsit de sincronizare.

Interesant de subliniat e faptul că finalul filmuleţului respectiv oferă destule indicii în acest sens: „Ambasada Federaţiei Ruse în România donează pentru Cuminţenia Pământului. România trebuie să îşi recupereze valorile”.

Exact, Ambasada Federaţiei Ruse donează, de fapt a şi donat. A dat 100 de euro şi ne-a arătat chitanţa.

Întâmplarea face ca, cu doar câteva ore înaintea acestui gest de mărinimie faţă de statul român, de surprinzătoare deschidere faţă de opera lui Brâncuşi, un artist care înţelegea universalitatea şi libertatea niţel diferit de „artiştii” de la Kremlin, să fie publicat un raport care face maşinăriei de propagandă a lui Putin o binevenită segmentare.

În documentul lansat de Centrul Wilfried Martens pentru Studii Europene, un grup de reflecție al Partidului Popular European, patru cercetători pun în lumină tactici şi strategii folosite în războiul de cucerire a minţii europenilor, declarat de regimul Putin.

Pentru liderii ruși, se arată în acest raport, instrumentalizarea „soft power” înseamnă „impunerea propriilor obiective prin mijloace non-militare, adesea prin manipularea, subminarea și slăbirea adversarului”. Asta, în linii mari.

Aprofundând lectura, aceasta şi altele de acest gen, vom descoperi totodată că implicarea guvernului rus, chiar la vedere, în campanii cum sunt şi cele naţionale de strângere de fonduri nu este neapărat rătăcire, ci parte a unei strategii mai vaste de cosmetizare a imaginii în ochii opiniei.

Contribuţia simbolică a Ambasadei Rusiei de la Bucureşti la campania de răscumpărare a Cuminţeniei lui Brâncuşi tocmai în cheia aceasta trebuie citită.

În țările ortodoxe, precum România, strategia Moscovei este de a miza pe religia comună, constată raportul citat. Ca atare, mai arată documentul, regimul Putin încearcă să se folosească de Biserica Ortodoxă și de organizațiile asociate (exemplul dat - Fundația Internațională pentru Unitatea Națiunilor Creștin-Ortodoxe).

Acum, însă, a fost super-ofertă. Ambasada Federaţiei Ruse, releul Moscovei la Bucureşti, a mizat pe Cuminţenia Pământului.