Editorial Nevoia de reformă administrativ-teritorială. Episodul 1. România este săracă și pentru că este fărâmițată
De 32 de ani, sărăcia din România e o boală căreia nu i se aplică un tratament. Nimeni nu e interesat să-i analizeze cauzele și să-i aplice un tratament. Se tot pansează cu vouchere, cu pomeni electorale, cu promisiuni USL-iste, cu grandomanii Iohanniste, Dragniste șamd.
De ce este România săracă, deși nu duce lipsă de fonduri? Vă propun să privim la noi în ogradă ș-apoi să comparăm cu ce se întâmplă la vecinii noștri europeni. Și vom descoperi o primă sursă a sărăciei și subdezvoltării - avem prea multe localități fărâmițate, cu o populație redusă, cu administrații falimentare, în care pompăm bani publici an de an pentru a le ține pe linia de plutire. Și, totuși, aceste localități continuă să rămână în umbra sărăciei de zeci de ani. Par captive unui cerc vicios, în care sărăcia și supraviețuirea sunt „stilul de viață” lăsat moștenire din generație în generație. Evităm să punem reflectorul pe CAUZĂ și să o tratăm.
În România avem comune cu 116 locuitori, cum ar fi, de exemplu, comuna Bătrâna. Sau cu 280 de locuitori, precum Brebu Nou. Sau chiar cu 496 de locuitori, cum este Comuna Chiliile. Avem 375 de comune cu o populație sub 1.500 de locuitori. În plus, peste jumătate din localitățile din România au sub 3.000 de locuitori, în timp ce peste 75% au populația sub 5.000. Aceasta este realitatea românească. Diferită de ce spun cei cu expertiză - cercetătorii și politologii au demonstrat că unitățile administrativ-teritoriale care au mai puțin de 5.000 de locuitori nu sunt sustenabile și eficiente. Iată și de ce:
- Pentru că se confruntă cu dificultăți logistice
- Pentru că au provocări financiare în ceea ce privește furnizarea de servicii
- Pentru că nu au capacitatea de a asigura standarde de bunăstare ridicată, de a crea, susține și menține regiuni rezidențiale și piețe ale forței de muncă ce se remarcă prin durabilitate, stabilitate și prosperitate.
Dacă privim către țări din UE precum Austria, Germania, Spania, Italia sau Luxembourg, o să observăm că au unități administrativ-teritoriale cu un număr mediu de 5.000 de locuitori. Evident, există și țări cu o suprafață mare și cu un număr ridicat de locuitori, precum: Franța, Germania, Spania și Italia. Acestea intră la categoria țărilor care au cel mai mare număr de unități administrativ teritoriale. Presiunea demografică și ariile teritoriale extinse impun un număr proporțional de UAT-uri în vederea unei guvernări autonome eficiente.
Comparativ, în România comunele au un număr mediu de 3.583 locuitori. Acesta este un fenomen regăsit îndeosebi în statele din Europa Centrală și de Est, care au făcut parte din blocul comunist - Ungaria, Slovacia și Polonia. Dar și aici există o diferență între România și celelalte trei state. Chiar dacă Polonia, Slovacia și Ungaria au un număr de UAT-uri similar, raportul dintre numărul locuitorilor și suprafață este relativ identic. Simplu spus: numărul de UAT-uri este direct proporțional cu densitatea populației. Dacă privim spre Polonia și Bulgaria, observăm că mai mult de jumătate din municipalități au o populație ce variază între 5.000 și 20.000 de locuitori.
România este a șaptea țară ca mărime din Uniunea Europeană. Una dintre cele mai mari țări din Europa ce nu reușește să scape de statutul și eticheta de „țară săracă”. O realitate alarmantă este faptul că pierdem constant bani de la bugetul de stat. Metaforic vorbind, România e precum o casă în care vrem să facem căldură cu geamurile deschise. Pe de o parte, avem cote de taxare pe salarii mai mari ca multe țări din Uniunea Europeană, deși nivelul de trai al cetățenilor este departe de a fi similar. Ceea ce sărăcește populația. Pe de altă parte, avem localități de 2-3 ori mai mici decât media europeană ca număr de locuitori. Și pompăm de 2-3 ori mai mulți bani de la bugetul național în administrațiile publice locale comparativ cu media europeană. Cercul vicios al sărăciei este adâncit și de faptul că administrațiile mici nu au capacitatea de a atrage profesioniști care să crească calitatea serviciilor publice, cu impact direct în viețile oamenilor.
De 32 de ani amânăm „invetabilul”, ce ne ține captivi în sărăcie. Sărăcia poate fi combătută cu o reformă administrativ-teritorială care să reașeze lucrurile pe un făgaș funcțional. Iată cum arată în acest moment distribuția Unităților Administrativ-teritoriale în funcție de populația lor:
După cum spuneam la început: Sărăcia în România e o boală tratabilă dacă îi depistezi cauzele și îi aplici soluțiile eficiente. România are nevoie de o reașezare în pagină. Țineți aproape, că aceasta este doar o introducere.
