Moștenirea celui mai pătat Parlament
Osteniți după atâtea voturi împotriva Justiției și pentru aprobarea, pe bandă-rulantă, a tot felul de proiecte populiste, lipsite de fundament economic și cu efecte catastrofale, în opinia multor specialiști, aleșii au intrat, oficial, în campania electorală. Ce au lăsat în urma lor, la capătul a patru ani de mandat? Un Parlament cu cea mai scăzută cotă de încredere din istorie. Un Parlament asupra căruia va plana întotdeauna suspiciunea, întemeiată dacă ne uităm la precedente, că și-a uitat importanța și rolul fundamental și s-a transformat într-un adăpost pentru politicienii cu probleme penale. Și au mai lăsat ceva în urmă actualii senatori și deputați: un dezinteres vecin cu scârba în rândul electoratului.
Un sondaj IRES realizat, la începutul lunii noiembrie, la comanda Digi24, arată că 67% dintre români sunt „nu prea mult” și „deloc” interesați de viața politică din România. Acesta deși, chiar dacă ne place sau nu, politica este cea care ne influențează dramatic nivelul de trai, drepturile și libertățile fundamentale. Același sondaj indică o altă realitate tristă: 71% dintre respondenți spun că nu cunosc nici măcar vreun parlamentar din cei care-i reprezintă. Cât despre încrederea în Legislativ, cota a scăzut la 10% (de la 21-25% în 2012, în funcție de sondaj), iar partidele au ajuns și ele la un scor mic (11%), care ar trebui să le creeze insomnie liderilor politici, fie că se numesc Dragnea sau Ponta, fie că îi cheamă Tăriceanu, Băsescu ori Diaconu.
Care este traducerea cifrelor de mai sus? „Clasa politică este asociată cu hoția, cu minciuna și corupția. Oamenii simt că partidele nu mai le reprezintă interesele, partidele se reprezintă de cele mai multe ori pe sine, își reprezintă propriile interese. Contractul social între alegător și cel ales este rupt”, este concluzia sociologului Dan Jurcan.
Evident, partidele și reprezentanții lor în Parlament poartă cea mai mare răspundere pentru degradarea accelerată a imaginii „forului suprem al democrației românești”, cum le place aleșilor să se împăuneze atunci când cineva își permite să-i critice.
Restul de răspundere o poartă și alegătorii, fie că este vorba de cei care își vând votul în schimbul unor mici pomeni electorale, fie că e cazul celor care, spunându-și „votul meu oricum nu contează”, preferă să stea în casă în ziua alegerilor și să-i lase pe ceilalți să le decidă soarta pentru următorii patru ani.
Un alt lucru este cert: Parlamentul 2012-2016 a fost cel mai mare, cel mai pătat și poate chiar cel mai ineficient Parlament dintre toate. Și se mai poate lăuda cu o premieră: a fost prima legislatură în care o Cameră a Parlamentului a fost condusă de un politician trimis în judecată.
Iată câteva dintre „performanțele” celor aleși în 2012:
- Din cei 588 de norocoși care au prins un loc în Parlament la precedentele alegeri, 88 și-au terminat mandatul înainte de vreme. Unii au părăsit Casa Poporului pentru alte funcții, mai bine plătite sau mai călduțe, gen cele de europarlamentar, judecător la Curtea Constituțională, șef al Autorității de Supraveghere Financiară, Avocatul Poporului, etc. Dar, și mai mulți, au plecat din Parlament pentru a-și ispăși condamnări privative de libertate. Dintre numele sonore amintim doar pe cele ale lui George Becali, Radu Fenechiu, Gheorghe Nețoiu, Miron Mitrea, Monica Iacob Ridzi, Sorin Roșca Stănescu și Darius Vâlcov.
- Spre deosebire de colegii enumerați mai sus, alți 15 senatori și deputați și-au dus mandatul la bun sfârșit în ciuda condamnării definitive la închisoare cu suspendare. Cel mai sonor nume este, în această categorie, cel al lui Liviu Dragnea, președinte al PSD, candidat la alegerile din 11 decembrie și cel pe care mulți social-democrați îl promovează drept viitor premier al alianței PSD-ALDE.
- Alte câteva zeci de senatori și deputați aleși în 2012 își încheie mandatul fie trimiși în judecată, fie cercetați penal. Doar în 2015, au fost înregistrate peste 20 de astfel de cazuri. Lor li se adaugă alte peste 70 de cazuri de aleși găsiți de Agenția Națională de Integritate ca fiind în incompatibilitate sau conflict de interese.
- În ciuda declarațiilor mai mult sau mai puțin sforăitoare din categoria „susținem Justiția” și „nu transformăm Parlamentul în pavăza celor cu probleme penale”, aleșii au respins, în ultimii patru ani, 20 de cereri formulate de procurori privind reținerea, arestarea sau urmărirea penală a unor senatori/deputați ori foști miniștri-parlamentari. I-au apărat, de exemplu, de reținere și arestare preventivă (deși, această ultimă măsură nu poate fi dispusă decât de un judecător) pe Sebastian Ghiță, Dan Șova, Mădălin Voicu, Ion Ochi, Florin Popescu, Vlad Cosma, Titi Holban și Marius Isăilă.
Și mai grav poate decât primele cazuri, prin votul lor aleșii au blocat unele dosare, respingând cererile de urmărire penală formulate împotriva lui Victor Ponta, Titus Corlățean, Varujan Vosganian, Laszlo Borbely, Daniel Chițoiu și Gabriel Oprea.
- Tot în ultimii patru ani, traiseismul a fost ridicat la rang de artă în Parlament. O treime din cei aleși în 2012 nu se mai află sub sigla formațiunii care i-a susținut. Au dispărut total două partide: Partidul Poporului Dan Diaconescu și Uniunea Națională pentru Progresul României. A apărut, în schimb, ALDE, din fuziunea unui partid care nu a candidat niciodată pe cont propriu (Partidul Conservator) cu unul înființat în 2014 (Partidul Liberal Reformator). Și au mai apărut Partidul Național Democrat și Partidul România Unită, dar care nu au grupuri în Parlament.
- Timp de câteva luni (decembrie 2012-mai 2013), din Comisia juridică a Camerei Deputaților, una dintre cele mai importante și grele comisii, a făcut parte, cu susținerea liberalilor și acceptul social-democraților, George Becali, om de afaceri și patron de club de fotbal, care nu doar că nu avea studii juridice, dar nici măcar nu-și terminase studiile superioare.
- Din Comisia care controlează activitatea SRI încă face parte deputatul Sebastian Ghiță, fost membru PSD, trimis în judecată în două dosare și cercetat în alte două.
- Complementar voturilor împotriva cererilor DNA, aleșii au încercat să se pună la adăpost umblând direct la sursă, adică la legislația de încălcarea căreia au fost acuzați.
Cel mai sumbru și mai de răsunet episod a fost cel din 10 decembrie 2013, cunoscut drept „marțea neagră”. Au apelat atunci la întreg arsenalul: ședințe paralele de Comisie juridică (una anunțată, una neanunțată), informații trunchiate sau chiar neadevărate furnizate presei, proiecte introduse din mers pe ordinea de zi a plenului. Toate acestea în două scopuri: pe de o parte, amnistierea și grațierea pentru o serie de infracțiuni, inclusiv darea și luarea de mită, primirea de foloase necuvenite, abuzul în serviciu și șantajul, pe de altă parte, schimbarea Codului Penal, în sensul redefinirii conflictului de interese și a scoaterii aleșilor și președintelui din rândul funcționarilor publici. Ulterior, aleșii au mai încercat, printr-o sumedenie de proiecte, să aducă zeci de modificări legilor penale, fie că era vorba de eliminarea arestului preventiv și a cătușelor ori de incriminarea dezvăluirii de informații din dosarele penale, fie că vizau redefinirea conflictului de interese astfel încât angajarea unei persoane să nu atragă răspundere penală, chiar dacă aceasta este rudă. Unele dintre proiectele enumerate au fost, în cele din urmă, respinse sub presiunea opiniei publice, altele au picat la Curtea Constituțională.
Și pentru că transferul Parlament-administrație locală este frecvent, aleșii au încercat să-i ajute și pe primarii condamnați, stabilind că doar în cazul unei pedepse cu executare aceștia își pierd mandatul. Și de această dată, s-a dovedit la Curtea Constituțională că senatorii și deputații au ignorat Legea fundamentală.
-An de an, Parlamentul a fost criticat de Comisia Europeană în rapoartele Mecanismului de Cooperare și Verificare.
„Parlamentul nu a executat o hotărâre a Înaltei Curţi prin care se confirma o decizie a ANI”, se arăta în raportul din ianuarie 2014, cu trimitere la cazul senatorului PNL Akos Daniel Mora. În același document, oficialii CE vorbeau despre „incertitudini create de încercările succesive din Parlament de a submina eficacitatea cadrului de integritate”. La rândul său, purtătorul de cuvânt al CE, Mark Gray, declara despre „evenimentele” din decembrie 2013 (Marțea neagră – n.r.) că „acestea au scuturat sistemul și au pus la îndoială respectarea unor principii cheie”.
Conduita aleșilor a fost criticată și în raportul din ianuarie 2015, în care s-a făcut referire la „cazuri clare unde Parlamentul nu a respectat deciziile Curții Constituționale” și la tentativele de modificarea a cadrului juridic în materie de integritate („Cu toate că niciuna dintre aceste încercări nu a devenit text de lege, nu a existat nicio dovadă că implicaţiile în ceea ce priveşte situaţiile de incompatibilitate sau riscurile de corupţie au fost evaluate în prealabil şi nu a existat nicio consultare cu ANI pe acest subiect”). Tot în raportul din 2015, CE a notat faptul că, în cea mai mare parte a anului 2014, Parlamentul nu a răspuns cererilor DNA de ridicare a imunității, răspunsul Legislativului fiind catalogat drept „arbitrar și lipsit de criterii obiective”.
Și în cel mai recent raport, din ianuarie 2016, Comisia Europeană sancționează Parlamentul, arătând că „Legislaţia în domeniul corupţiei trebuie să se aplice tuturor în mod egal şi la toate nivelurile. Ar trebui să se adopte criterii obiective pentru luarea și motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunității parlamentarilor şi să se asigure faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie”.
Răspunsul politicienilor care au orchestrat toate lucrurile imputate? „Raportul are un ton paternalist care induce opiniei publice concluzia că autoritățile române nu sunt capabile să-si rezolve problemele fără recomandările prețioase primite de la birocratia Uniunii Europene. MCV devine pentru România un instrument folosit perpetuu, care ne transformă într-o țară de rang inferior comparativ cu celelalte țări membre”, declara Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului. „Totuși, Parlamentul e instituția fundamentală a democrației, singura în care este reprezentat tot poporul român și dacă se trage întruna în Parlament, se trage în democrație, e un atac la democrație”, susținea și Liviu Dragnea, președintele condamnat al PSD.
Și, uite așa, ne întoarcem la concluziile triste de la început, cum că românii nu mai simt demult că sunt reprezentați de trimișii lor în Parlament.
