Scriam în decembrie 2021 despre bazele Reformei pentru aer. Arătam care sunt datele de la care plecăm când vine vorba de poluare și unde am identificat deficiențe majore ale legislației în privința calității aerului. Am descris pe scurt măsurile propuse de mine și echipa mea, pe care le-am lucrat și pe care le susțin alături de mulți colegi - din USR, dar și din alte partide. Acei parlamentari care înțeleg că una dintre preocupările reale ale cetățenilor este calitatea vieții lor și a copiilor lor, în cazul de față ce aer respiră.
Luna februarie a adus noi depășiri ale valorilor poluanților și noi discuții în mass media, în cercurile politice și multă revoltă în societate. Această revoltă nu poate fi decât oglindită și în rândurile colegilor mei senatori, care reprezintă cetățenii și care sunt cel puțin șocați de lipsa de interes și reacție a Ministerului Mediului și a instituțiilor cu atribuții în domeniu.
În momentul de față, avem depuse patru inițiative legislative care ar rezolva o mare parte din problemele privind poluarea: arderile ilegale de deșeuri și corecta monitorizare a poluării, transparentizarea datelor și identificarea surselor de poluare.
Una dintre inițiative este blocată în Camera Deputaților în comisia de industrii, condusă de un deputat UDMR, iar pentru două avem avize negative de la Ministerul Mediului, deși acestea au fost avizate favorabil atât de Consiliul Economic și Social, cât și de Consiliul Legislativ. Inițiativele adresează parte din problemele semnalate în cele 6 infringementuri privind calitatea aerului pe care le are deschise România, așa că evident că aceste puncte de vedere negative nu au trecut neobservate și am protestat la Senat, împreună cu colegii din USR.
Să le luăm pe rând:
Una dintre măsurile legislative pe care le-am identificat pentru a reduce fenomenul arderilor ilegale de deșeuri este interzicerea achiziționării de la persoane fizice a metalelor feroase și neferoase care au trecut prin procese chimice și termice și prezintă urme de arderi. Trecută de Senat, această inițiativă s-a blocat în camera Deputaților, fapt ce întârzie intrarea ei în vigoare.
O altă măsură este incriminarea incendierii deșeurilor și transformarea faptei în infracțiune, inițiativă susținută, cel puțin la nivel declarativ și de ministrul Mediului, Tanczos Barna. Surpriza a venit în punctul de vedere al ministerului, punct de vedere cel puțin bizar, care începe prin a fi favorabil cu amendamente, enumeră 32 de amendamente fără nicio legătură cu obiectul inițiativei și concluzionează că ministerul nu susține propunerea mea și se abține de la o poziție până nu se clarifică termenul de incendiere.
A treia lege propusă Parlamentului pentru a reforma sistemul calității aerului este un proiect amplu, lucrat cu experți, cercetători, instituții și ONG-uri, care tratează sistemic problemele ce țin de: monitorizarea corectă a calității aerului, atribuțiile gărzii de mediu, ale primarilor și propune transparentizarea datelor, cu scopul informării corecte a cetățenilor și a identificării surselor de poluare, propune noi poluanți pentru monitorizare și reglementează utilizarea senzorilor și a datelor provenite din aceștia.
În acest caz punctul de vedere al Ministerului Mediului este ferm împotrivă. De ce? Ei bine, Ministerul nu se referă la propuneri și nu își dă cu părerea despre oportunitatea sau corectitudinea propunerilor, ci pur și simplu ne îndeamnă să așteptăm noua directivă europeană privind calitatea aerului. Aceasta este în prezent în dezbateri și va intra în vigoare la finalul lui 2023, apoi trebuie transpusă în legislația românească, ceea ce poate însemna până la 5 ani de așteptare. În loc să opteze pentru rezolvări rapide și eficiente, în spiritul legislației europene, Ministerul Mediului optează pentru stagnare, activitate la care chiar se pricepe, ținând cont de starea în care se află rețeaua națională de monitorizare a calității aerului și faptul că avem 6 proceduri de infringement deschise de către Comisia Europeană.
Cea de-a patra inițiativă este Cazierul de mediu și Registrul național electronic ce ar trebui să conțină informațiile tuturor celor care dețin documentații de mediu. Acest demers ar ajuta enorm la identificarea poluatorilor, a surselor de poluare. Acest proiect este deocamdată la Senat și încă nu a primit punct de vedere din partea guvernului.
În această situație văd clar diferența între prioritățile societății și a oamenilor pe care îi reprezint în Parlament și prioritățile politice ale unui ministru total depășit de subiect, care conduce un minister încremenit în idei depășite și care pare că servește interesele poluatorilor, nu pe ale cetățenilor. Este regretabil că în continuare aceste instituții se acoperă cu scuze și neagă realitatea în care milioane de oameni trăiesc, neagă evidențele și neagă nevoia urgentă de dezvoltare și modernizare, atât în societate cât și în mentalitate.
Voi încheia cu lista problemelor sesizate de CE în privința calității aerului și traduse în 6 proceduri de infrigement:
1. Condamnarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, privind depășirile valorilor de PM10 pentru București, condamnare pentru care, negreșit, în perioada următoare va veni și nota de plată.
2. Aplicarea defectuoasă a Directivei europene 2008/50 și 2004/107: eșec sistemic în ceea ce privește monitorizarea poluării aerului, cu lacune în numărul și tipul corespunzător de puncte de prelevare pentru măsurarea calității aerului. Deficiențele constituie o nerespectare sistemică a obligațiilor de monitorizare a poluării atmosferice.
3. România trimisă la Curtea de Justiție a UE pentru nerespectarea normelor de combatere a poluării industriale;
4. România a fost trimisă la Curtea de Justiție a UE pentru neadoptarea unui program de control al poluării atmosferice
5. Comisia solicită României să măsoare, să informeze publicul și să raporteze în mod fiabil cu privire la gravitatea poluării aerului. România nu a respectat valorile-limită pentru dioxidul de azot (NO2) în București, Brașov, Iași, Cluj-Napoca și Timișoara și nu a luat măsuri corespunzătoare pentru a scurta cât mai mult posibil perioadele de depășire. Clarificări privind monitorizarea concentrațiilor de dioxid de azot (NO2) în București.
6. Sistemul juridic românesc nu garantează punerea în aplicare a obiectivelor cheie ale directivei 2010/75 privind poluarea industrială, în special cele care se referă la faptul că instalațiile pot să funcționeze numai dacă dispun de autorizațiile necesare. Statul legiferează sancțiuni foarte mici și inadecvate, care nu asigură eficacitatea, proporționalitatea și caracterul disuasiv, conform directivei.
