Odată cu Ordonanța 13 am înțeles cu toții pe deplin ce înseamnă legea scrisă „pe persoană fizică" - deși teoretic destinatarul oricărei legi este întreaga populație, scrierea ei este realizată astfel încât să favorizeze un individ sau un grup restrâns. Ordonanța 13 a fost scrisă pentru Dragnea: scăpa de închisoare pur și simplu pentru că era modificat un articol. Similar, rescrierea Legilor Justiției viza reducerea la tăcere a câtorva magistrați.
Modificările la Codul Penal din următorii doi ani au avut ca scop salvarea unor parlamentari PSD și ALDE, în timp ce restul condamnaților care scăpau de închisoare erau doar „norocoși". Fenomenul nu este deloc unul specific României. Dimpotrivă, probabil că a fost învățat aruncând o privire la regimuri autoritare din vecinătate. Să ne gândim doar la modul în care constituția rusă a fost modificată cu puțin timp în urmă astfel încât regimul lui Vladimir Putin să se poată prelungi până în 2036.
În mod interesant, decidenților din administrația locală (primării, consilii) sau chiar centrală (guvern, ministere) le este interzis prin legislația privind incompatibilitățile și conflictul de interese să hotărască în propriul interes. În schimb, Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al cetățenilor, nu este deloc limitat, astfel încât poate hotărî oricând în interesul, chiar și ascuns, al unora dintre membrii săi.
Deși ne indignăm rar, astfel de legi sunt propuse și adoptate în fiecare lună. Cel mai recent exemplu: în luna mai a acestui an, un parlamentar al minorităților și unul din partea Pro România au inițiat un proiect ce aducea modificări aparent minore legislației electorale (deși știm bine că CCR și diferite organe internaționale au stabilit că legile electorale nu pot fi modificate cu mai puțin de un an înaintea alegerilor).
Proiectul a fost rapid adoptat până la finalul lunii iunie, cu votul tuturor parlamentarilor, mai puțin al celor din partea USR. Care era miza proiectului? Două modificări „pe persoană fizică". În primul rând, căpătau dreptul de a desemna membri în birourile electorale toate partidele care în 2016 au obținut „reprezentare parlamentară", chiar dacă între timp au rămas fără parlamentari. Așa cum știm, miza de a trimite membri în birourile electorale este multiplă: de la a te asigura că voturile sunt corect numărate, pentru unii, până la a oferi propriilor membri un venit suplimentar, pentru partidele tradiționale.
Partidul vizat? În mod clar, ALDE, ai cărui parlamentari au migrat masiv spre PNL și PSD, lăsând partidul lui Tăriceanu fără posibilitatea de a fi reprezentat în secțiile de votare. Practic, ca urmare a noii legi, un partid aflat în moarte clinică reușește să trimită membri în câteva zeci de mii de secții de votare.
În al doilea rând, proiectul adoptat rapid de Parlament viza o modificare cel puțin parșivă: modul în care candidații vor fi aranjați pe buletinele de vot. Până acum, de fiecare dată în prima parte a buletinului de vot erau incluși reprezentanții partidelor parlamentare sau ai alianțelor din care aceste partide fac parte. De această dată, însă, majoritatea parlamentară a hotărât fără vreo explicație că este necesară o modificare, iar partidele parlamentare aflate într-o alianță cu un partid nereprezentat în Parlament vor fi asociate partidelor neparlamentare. Pe scurt, dacă „te încurci cu altcineva decât cu noi" mergi la sfârșitul listei, unde de multe ori votantul nu se mai uită. Cine este vizat? Așa cum cititorul intuiește, Alianța USR PLUS, compusă din USR, partid parlamentar, și PLUS, partid înființat în 2018, ulterior ultimelor alegeri parlamentare.
De ce au avut nevoie vechile partide de astfel de modificări ale legii? „De ce nu, cât timp ne aduc avantaje" ar răspunde parlamentarii care au votat această lege. A existat undeva interesul public în această lege? A existat o explicație privind beneficiile pe care modificările le vor aduce cetățeanului? Nu. Doar tradiția „legii pe persoană fizică". O tradiție care trebuie să se oprească odată cu noile alegeri parlamentare.
