Legătura dintre operaţiunea „OUG 13” şi operaţiunea „Grindeanu”

Dragnea, Tăriceanu, Vâlcov au mult mai multe în comun decât participarea la tentativa, în curs, de debarcare a Guvernului Grindeanu. Au în comun motivele pentru care fac acest lucru.

Aţi mai trece, azi, OUG13? „OUG 14, sigur! 

Oportunist sau nu, Sorin Grindeanu a dat răspunsul corect la această întrebare care, probabil, îl va mai urmări o bună perioadă de timp în cariera sa politică.

Înclin să cred, însă, dată fiind evoluţia premierului după protestele din ianuarie-februarie, că Sorin Grindeanu a învăţat destul de multe din lecţia dură pe care societatea şi partenerii strategici ai României i-au dat-o încă din primele săptămâni de mandat.

Aţi mai trece, azi, OUG 13? „OUG 14, sigur nu”.

Foarte probabil, acesta ar fi răspunsul pe care, de ar fi întrebaţi, l-ar da în continuare Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu sau Florin Iordache. Sigur, ne aflăm în sfera ipoteticului, iar pentru asta multe voci din PSD ne-ar putea acuza că persistăm în procese de intenţie la adresa vârfurilor social-democrate.

Totuşi, luări de poziţie recente oferă indicii solide că, într-o formă sau alta, spiritul OUG 13, iar pe alocuri şi litera ei, nu au dispărut de pe agenda celor mai sus menţionaţi, nici la câteva luni după înfrângerea usturătoare pe care au încasat-o.

Un exemplu în acest sens îl constituie atitudinea consecventă a lui Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu şi Florin Iordache pe tema pragului valoric la infracţiunea de abuz în serviciu.

Toţi trei au insistat pentru instituirea unui asemenea prag. E drept, cu unele mici variaţii - Tăriceanu ceva mai timid, iar Dragnea şi Iordache în forţă (ultimul chiar cerând Guvernului Grindeanu să vină cu...un nou OUG). 

De ce am centrat (şi) acest material pe trimiterea explicită la tematica justiţiei, în general, şi la OUG 13, în particular?

E simplu: pentru că există o relaţie strânsă între evenimentele din ultimele 24-48 de ore şi cele consumate acum nici şase luni.

Pentru că tot justiţia e miza şi azi, când PSD-ul epocii Dragnea forţează schimbarea propriului Cabinet, la fel cum justiţia a fost miza principală a primelor zile şi săptămâni de guvernare, când PSD-ul epocii Dragnea reuşea imposibilul: să introducă în legislaţie câteva aberaţii, să o facă în miez de noapte, în fine, să scoată pe străzi mai mulţi oameni ca la Revoluţie.

Intenţiile au rămas aceleaşi, agendele sunt personale şi, în continuare, identice. Nu în ultimul rând, în iunie, la fel ca în ianuarie-februarie, puţin le pasă lui Dragnea şi Tăriceanu de răul imens pe care îl fac României generând asemenea crize.

O ultimă constatare: la originea şi comanda ambelor evenimente – OUG 13, la început de 2017 şi schimbarea Guvernului, la mijloc de 2017 – au stat oameni aflaţi într-un (şi haideţi să-l numim astfel) adevărat conflict de interese.

Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu au dosare penale în lucru.

În ciuda justificărilor oficiale pe care le dau ofensivelor lor repetate împotriva DNA, luptei anticorupţie ca atare, celorlalte instituţii implicate în acest proces şi, nu în ultimul rând, împotriva statului de drept, cei doi nu pot şterge suspiciunea că sunt mânaţi în primul rând de interese personale.

Dragnea are chiar şi o condamnare la activ, dar şi un dosar care se apropie cu viteză de deznodământ (care poate fi similar sau nu). Iar având în vedere dezvăluirile presei despre averea şi afacerile sale din Brazilia, ori despre relaţia cu Tel Drum, nu e exclus ca problemele cu justiţia să nu se limiteze, pe viitor, la cele două dosare binecunoscute.  

La rândul său, Tăriceanu a fost trimis în judecată. 

La momentul OUG 13, la butoane erau cei doi. La bancul de lucru, sigur, erau mulţi alţii, precum ministrul fără scrupule, Florin Iordache.

Dar ce vedem azi, la patru-cinci luni după eşecul personal lui Dragnea şi Tăriceanu privind modificarea Codurilor penale prin celebra ordonanţă?

Păi vedem bine că tot ei sunt la butoane, tot Dragnea şi Tăriceanu. Ei şi interesele lor personale, dosarele, temerile, perspectivele deloc roz.

Singurul lucru care diferă azi, când scandalul e legat de schimbarea subită a propriului Guvern, faţă de „ieri”, când miza era mascrarea legislaţiei în sensul dobândirii impunităţii visate, îl găsim în zona bancului de lucru.

La operaţiunea din iarnă, instrumentul folosit a fost Florin Iordache, un atlet recunoscut al atacurilor la adresa justiţiei.

La operaţiunea din vară, în schimb, „biciul” lui Dragnea e altul - Darius Vâlcov.

De ce e interesant acest detaliu?

Pentru că Darius Vâlcov însuşi are problemele sale grave.

Are trei dosare la DNA, a trecut printr-un arest preventiv şi unul la domiciliu, şi-a văzut curmată cariera de ministru al Finanţelor, pe fondul anchetelor DNA. 

Nu în ultimul rând, a intrat în folclor, după ce la percheziţii procurorii anticorupţie au găsit un mic Luvru prin pereţii unor imobile.  De altfel, imaginile cu tablourile sale dosite „artistic” au făcut carieră la vremea respectivă. 

Dragnea, Tăriceanu, Vâlcov – trei oameni şi dosarele lor.

Nu-i aşa că se vede de la o poştă obiectivitatea care-i încearcă şi în această ofensivă de vară?

Ofensivă dusă împotriva unui premier şi a unui ministru al Justiţiei care, învăţând lecţia de educaţie civică din ianuarie-februarie sau pur şi simplu speriaţi de consecinţele neînsuşirii ei, nu au mai fost dispuşi să calce, la ordin, degetele justiţiei.