Le-a ieșit planul B!

Ce coincidență! Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au declanșat ofensiva de toamnă împotriva statului de drept și a justiției cu puțin timp înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să decidă ca procesele în care sunt judecați să fie opite și luate de la capăt.

Când au scos din nou tunurile la vedere și și-au reluat atacurile împotriva DNA, a Parchetului General, a ambasadei SUA și a președintelui, parcă știau că, în curând, vor scăpa de belciugele din nas. Parcă și Tudorel Toader știa asta despre sponsorii săi când s-a lepădat de promisiunile făcute înainte de învestire, de a nu a deveni un alt ”Iordache-altă întrebare”.

Abandonarea jocului prudent din ultimele luni și reluarea cu mai multă îndârjire a ostilităților s-a sincronizat suspect de bine cu decizia judecătoarei Ana Maria Dascălu, de la Înalta Curte, de a nu mai intra în completul de judecată care ar fi urmat, în scurt timp, să pronunțe sentința în dosarul în care Liviu Dragnea este inculpat.

De ce suspect? Pentru că pensionarea judecătoarei Dascălu pare să fi fost mai degrabă un pretext pentru oprirea procesului al cărui final era iminent și reluarea sa de la zero. Dascălu nu era condiționată de nimeni și de nimic să iasă din completul din care făcea parte, înainte de pronunțarea sentințelor în cazurile pe care le judecau!

Și care judecător onest și profesionist nu și-ar dori, mai ales la final de carieră, să își lase amprenta pe dosare cruciale, în care sunt implicați oameni extrem de importanți? Ce șansă mai bună pentru a contribui la înfăptuirea justiției poate avea un magistrat decât să evalueze faptele unor oameni care influențează determinant destinul României?

Dacă acești oameni au încălcat legea, condamnarea lor reprezintă un serviciu extraordinar adus țării: vor fi împiedicați să mai afecteze negativ viitorul a milioane de oameni. Dacă sunt nevinovați, achitarea va însemna reabilitarea unor oameni acuzați pe nedrept și păstrarea lor în serviciul public.

Greu de crezut că judecătoarea Dascălu nu știa care sunt mizele retragerii sale când a cerut să se retragă. Cu atât mai mult cu cât nu este prima oară când apar informații că Liviu Dragnea a căutat cu disperare breșe la Înalta Curte. Iată ce scriam pe 5 mai, în editorialul ”De ce s-a lepădat Liviu Dragnea de Șerban Nicolae”:

”Mulți s-au întrebat după ce Sorin Grindeanu a decis retragerea OUG 13 care va fi planul B al lui Liviu Dragnea. Nu planul B al PSD. Al lui Dragnea, personal. OUG 13 nu rezolva doar problemele mulțimii de penali din toate partidele, ci și pe cele personale ale șefului PSD.

Dilema acelui moment: odată înăbușit blitzkriegul din ianuarie, cum va încerca Dragnea să se salveze? Trei luni mai târziu am aflat răspunsul. Planul B a constat în obținerea unor decizii favorabile la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională.

La Înalta Curte? A crezut Dragnea că poate întoarce sentința definitivă care l-a obligat să-și dea demisia, în 2015, din funcția de ministru al Dezvoltării și din cea de președinte executiv al PSD? Oricât ar părea de neverosimil, răspunsul este ”da.” Nici nu ar fi cerut anularea condamnării și rejudecarea apelului dacă nu ar fi fost convins că are sorți mari de izbândă.

Pe ce s-a bazat Liviu Dragnea? Pe semnale consistente că noua conducere a Înaltei Curți îl privește cu simpatie și cu înțelegere. Unul dintre aceste semnale, care a trecut aproape neobservat, este o propunere făcută la mijlocul lunii februarie de către o judecătoare de la Înalta Curte, Simona Marcu, care coordonează o comisie în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Ca să înțelegeți pe cine ar fi mulțumit propunerea judecătoarei Marcu, făcută la acel moment în numele CSM, este suficient să redăm interpretarea elogioasă a site-ului Luju.ro:

”De departe, cea mai importanta modificare din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara se regaseste la art. 19 si se refera la inlocuirea completelor de 5 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie cu complete de 9 judecatori supremi. Din componenta completelor de 9 judecatori, conform propunerii CSM, ar urma sa faca parte judecatori din toate sectiile instantei supreme, in toate materiile (civil, contencios), inclusiv in materie penala.

Amintim ca "plutoanele de executie" de 5 judecatori de la ICCJ au fost create de fostul ministru al Justitiei Catalin Predoiu sub pretextul "Legii micii reforme" (202/2010) care, sub masca unei celeritati, a incalcat principiul repartizarii aleatorii a dosarelor, astfel incat a nascocit complete de 5 judecatori in penal, care sa fie conduse de presedintele si vicepresedintele Inaltei Curti.

Completele "aleatorii" de 5 judecatori sunt stabilite anual, prin tragere la sorti. Practic, prin aceasta modificare s-a obtinut ca toate dosarele demnitarilor sa ajunga in ultima faza de judecata la completele conduse de oamenii fostului presedinte Traian Basescu.”

În traducere: completele de 5 judecători care și-au pus semnătura pe cele mai răsunătoare condamnări pentru corupție ar fi urmat să fie înlocuite cu unul singur, de nouă membri, ”diluat” cu judecători de la alte secții, considerați mai puțin intrasigenți.

În final, CSM nu și-a asumat propunerea judecătoarei Marcu, deși LuJu o prezenta ca pe un fapt împlinit. Cu toate acestea, semnalul a fost receptat cum se cuvine de Liviu Dragnea. Și nu a fost nici singurul și nici de departe cel mai promițător pentru el.

De aceea era zâmbitor în dimineața zilei de luni, 24 aprilie, când urma să primească verdictul, și își declara încrederea în justiție. Din păcate pentru el, nu i-a ieșit. Judecătorii din ”plutoanele de execuție” au rămas surzi la mesajele colegilor și i-au menținut pedeapsa.”

Lui Dragnea nu i-a ieșit în aprilie, dar i-a ieșit în septembrie. De ce? Pentru că are toate resursele statului la îndemână pentru a face oferte de nerefuzat, sau a formula amenințări de neignorat. Dar și pentru că oameni care, în trecut, stăteau la pândă pentru a depista încercările de intimidare sau corupere a magistraților și făceau tot ce ținea de ei pentru a le contracara, acum observă de pe margine și aleg să nu intervină.

Partea proastă: dacă președintele nu se trezește și nu mobilizează instituțiile să își facă, TOATE, datoria constituțională, Dragnea și Tăriceanu vor puncta din ce în ce mai consistent împotriva justiției. Au pus mâna pe un număr suficient de mare de organisme ca să monteze o ofensivă decisivă. Lucrează concertat și asta se simte. Au devenit mult mai eficienți.

Tudorel Toader este trup și suflet alături de ei și își folosește toată influența pentru a decredibiliza și a ataca DNA și Parchetul General. CSM este aproape în mâinile lor. Intrarea lui Victor Alistar, vajnic cruciat anti-justițiar, din partea ”societății civile” (dar votat de politicieni!), nu este decât bomboana pe colivă. Dacă ați uitat cine este Alistar, pe care Ponta s-a chinuit din greu să-l aibe în guvern, dar s-a împiedicat de ANI, citiți aici o scurtă recapitulare a motivelor pentru care Antena 3 îl pune pe același piedestal cu Luju.

În Inspecția judiciară se duc lupte grele, dar balanța înclină spre tabăra Dragnea-Tăriceanu. Ultima mișcare, declanșarea acțiunii disciplinare împotriva procurorilor DNA care au anchetat modul în care s-a adoptat OUG 13, o demonstrează pe deplin.

Îndrăzneala cu care dezgroapă un subiect care a revoltat și a scos în stradă, pe ger, sute de mii de oameni arată și că sunt mai determinați ca niciodată. Și din acest punct de vedere, ofensiva de toamnă a liderilor PSD – ALDE se anunță mai violentă decât cea din iarnă.

Și ca să ne reîntoarcem la Înalta Curte de Casație și Justiție, se simte din ce în ce mai tare că între actualul președinte, Cristina Tarcea și Livia Stanciu, cea care a fixat instanța supremă în frontul anticorupție este o mare diferență. Nu ar trebui să ne mire dacă vom vedea din ce în ce mai multe dezertări și trădări la ÎCCJ.

Rețele de influență care au rămas în adormire după dezmembrarea echipei Voicu – Costininu s-au trezit și se simt ca peștele în apă în noul context. Simt că a venit din nou vremea lor și au ieșit curajos la combinat. Pe judecătorii care au dat cele mai grele sentințe în cazurile de mare corupție se pune din ce în ce mai multă presiune și nu este exclus ca și printre ei să asistăm la abandonuri.

Dacă adaugăm la restaurația din justiție și dezmățul populist care ne consumă toate resursele și riscă să ne aducă în faliment, perspectivele arată mai rău ca niciodată după victoria lui Klaus Iohannis, în 2014. Nu ne rămâne decât să sperăm că înțelege la fel de bine gravitatea situației și că nu va reacționa când va fi prea târziu.