Acum 17 ani au fost adoptate trei legi care, la vremea respectivă, ne-au permis să răspundem unora dintre exigențele Uniunii Europene, astfel încât România să poată deveni membru. Însă în toți acești ani diferite majorități au adus modificări de natură să satisfacă, în cele mai multe cazuri, interese de grup. Perioada de după 2017 a reprezentat apogeul: PSD a siluit textele din cele trei legi astfel încât să îngenuncheze magistrații cândva independenți. Totul pentru a salva de la condamnare membri sau apropiați ai unui partid.
De la înființarea unei Secții Speciale, pregătită să sancționeze oricând magistrații prea curajoși, și până la blocarea sistemului atât prin reducerea numărului de judecători și procurori, cât și prin blocarea accesului în profesie și pensionările anticipate.
Am promis în campania electorală că vom rezolva aceste probleme. Primul lucru făcut, odată ajunși la guvernare, a fost să inițiem desființarea Secției Speciale.
Viziunea USR PLUS: reducerea rolului politicului în justiție
Astăzi, după ce am făcut reparațiile de urgență, este momentul pentru a începe să construim. Este momentul pentru a adopta un bloc legislativ complet nou, care să demonstreze o viziune nouă în domeniul justiției. Viziunea noastră este opusă reflexelor politicianiste: intenționăm să reducem rolul politicului în Justiție. Dacă până acum era suficient ca ministrul Justiției să își dorească îndepărtarea unui procuror șef pentru ca acesta să plece - să ne amintim cazul debarcării Laurei Codruța Kovesi de la DNA de către Tudorel Toader -, acum rolul central atât în desemnarea, cât și în demiterea procurorilor care vor conduce Parchetul General, DNA și DIICOT va reveni Consiliului Superior al Magistraturii. Similar, ministrul Justiției nu va mai putea trage la răspundere magistrații, lăsând această putere doar Inspecției Judiciare. Și, poate cel mai important, magistrații vor fi liberi să își exprime punctele de vedere, eliminând astfel limitările absurde impuse de PSD.
Poate acesta este exemplul cel mai bun pentru a înțelege cine își dorește cu adevărat să asigure independența Justiției: să privim cine este dispus să cedeze din puterea sa, lăsând Justiția să se autoconducă.
CSM va primi mai multă putere, dar va fi reformat
Dacă pare că dăm prea multă putere Justiției prin această abordare, să ne gândim că ea nu este una unică. Peste tot, Justiția este guvernată de instituții echivalente cu CSM, care au prerogative asemănătoare.
Nu ne arogăm niciun fel de pretenții de originalitate gândind în acest mod și, personal, consider că originalitatea nici nu este de dorit atunci când e vorba de a legifera la un asemenea nivel. E drept, s-a spus de multe ori, poate uneori pe bună dreptate, că nu putem vorbi despre independența Justiției atât timp cât cea mai mare parte a membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii, organul de conducere a Justiției, este desemnată de către un număr foarte mic de magistrați, cei activi în cadrul instanțelor superioare.
Însă noi vrem să mergem mai departe cu reforma, chiar în privința funcționării CSM. Vizăm o „democratizare” a acestuia, pornind de la desemnarea membrilor prin votul egal al tuturor magistraților, indiferent de la ce instanțe provin. Mai mult, prin noile reglementări, se deblochează un sistem prin care membrii CSM pot fi revocați de către cei care i-au ales, asemenea unor miniștri care nu își fac în mod potrivit treaba. Abia în acest mod CSM devine reprezentativ și responsabil, justificând pe deplin creșterea puterilor sale.
A oferi justiției cadrul pentru a se autoreglementa, scoțând din ecuație influența politicului, ține în ultimă instanță de o aspirație către maturizarea democrației românești.
Despre suspiciuni
Au existat suspiciuni în privința faptului că magistrații s-ar putea prevala de această independență pentru jocuri de culise, probatorii voit neconvingătoare sau verdicte greșite, dar avem cel puțin două motive să nu gândim în acest mod, la scară constituțională.
Primul e că a considera un segment profesional - judecătorii și procurorii, în cazul nostru - vinovat din start, prin lege, indiferent de compoziția lui la un moment dat se reduce până la urmă la ideea că justiția nu trebuie să fie independentă, ci permanent controlată de ceva din afara ei, în cazul nostru politicul.
Or asta ne scoate în afara principiilor organismelor supranaționale la care am aderat, ca Uniunea Europeană sau Consiliul Europei. Dar și, în ultimă instanță, în afara filozofiei statului de drept, care e întemeiată pe separația puterilor.
Al doilea motiv e chiar istoria post-1989 a României. Se vede cu ochiul liber faptul că politicul a făcut mult mai mult rău decât bine în justiția românească. Începând cu abuzurile împotriva minorităților din anii ‘90 și terminând cu tentativa de a distruge justiția românească din epoca Dragnea, politicul a făcut ravagii în majoritatea cazurilor în care s-a amestecat în treburile puterii judecătorești.
Dimpotrivă, în epocile în care i-a creat acesteia autonomie și condiții pentru a-și exercita independența, lucrurile au început să funcționeze din ce în ce mai bine.
