Factorul China în Kenya şi Zimbabwe

În timp ce Kenya și Zimbabwe își conturează viitorul politic, cu siguranță multe lucruri se vor schimba, sperăm în bine. În orice caz, legăturile cu China vor fi un indicator important pentru evaluarea parcursului lor, iar aici Zimbabwe pare să aibă un avantaj.   

de Hannah Ryder

Dacă întrebi pe cineva care cunoaște puțin Africa ce țară are șanse mai mari de succes, Zimbabwe sau Kenya, răspunsul va fi, fără îndoială, “Kenya”. Evenimentele din ultima săptămână par să confirme acest verdict.

După confirmarea de către Curtea Supremă din Kenya a realegerii președintelui Uhuru Kenyatta în contestatele alegerile prezidențiale, statul de drept pare să fi avut întâietate în fața violenței politice, pentru prima dată după mulți ani. Zimbabwe, pe de altă parte, nu-l mai are președinte pe Robert Mugabe pentru prima dată în 37 de ani. Și, deși acum țara pare a fi în extaz, viitorul său politic este departe de a fi sigur.

Însă eu, ca un Kenyan care trăiește în China, văd un indicator care înclină balanța în favoarea statului Zimbabwe: relația sa cu China, țara mea de adopție, unul dintre cei mai importanți parteneri de dezvoltare ai continentului african. Legăturile economice și politice ale Zimbabwe cu China s-ar putea dovedi decisive pentru eternul perdant al Africii.

Pe hârtie, Kenya stă cu siguranță mai bine. Deși Zimbabwe are mai multe resurse naturale și bogății minerale, ea deține mult mai puțin teren iar sărăcia extremă este mult mai răspândită. Peste 70% din cei 16 milioane de locuitori ai săi trăiesc cu mai puțin de 1.90 de dolari pe zi, în comparație cu 46% (din 48 milioane) în Kenya. Mai mult, aproape 90% dintre locuitorii din Zimbabwe sunt șomeri sau au locuri de muncă precare, în comparație cu 39% în Kenya.

Și legăturile economice ale Kenyei cu China par impresionante la prima vedere. Cele două țări cooperează demult pe proiectele mari de infrastructură. O cale ferată finanțată de China între Nairobi și Mombasa, inaugurată la începutul anului, este cel mai recent exemplu. Din 2000, China a oferit Kenyei împrumuturi de 6,8 miliarde de dolari pentru proiecte de infrastructură, în comparație cu 1,7 miliarde pentru Zimbabwe. Și, pentru că adesea condițiile împrumuturilor includ cerința de a angaja lucrători chinezi, Kenya avea peste 7.400 la sfârșitul lui 2015, în timp ce Zimbabwe avea doar 950.

Dar, în competiția pentru generozitatea Chinei, avantajul Kenyei față de Zimbabwe se oprește aici. Investițiile străine directe ale Chinei, cumulate din 2003, au atins 7 miliarde de dolari în Zimbabwe, comparativ cu 3,9 miliarde în Kenya. În fiecare an, fluxul de bani din China către Zimbabwe crește.

În plus, balanța comercială cu China a statului Zimbabwe este mult superioară Kenyei. În 2015, exporturile Kenyei către China au fost de 99 milioane de dolari, în timp ce importurile au fost de 60 de ori mai mari. Chiar dacă ținem cont de importul de materiale pentru infrastructura construită de China, acesta este un deficit bilateral extraordinar de mare.

Zimbabwe, pe de altă parte, în ciuda creșterii economice slabe, a exportat în China bunuri în valoare de 766 milioane de dolari în 2015 și a importat de 546 de milioane. Surprinzător, exporturile din Zimbabwe nu s-au limitat la minerale și metale, așa cum ne-am fi putut aștepta, ci au inclus tutun și bumbac, produse care presupun o utilizare mai intensivă a forței de muncă, ceea ce implică crearea mai multor locuri de muncă acasă. Și, chiar dacă Zimbabwe are înregistrate mai puțin cu 50 de companii chineze decât Kenya, economia celei din urmă este de 4,5 ori mai mare, ceea ce înseamnă că firmele care operează în Zimbabwe contribuie mai mult la economia țării.

Cum a reușit Zimbabwe să stabilească ceea ce pare, din punct de vedere al cifrelor, o relație mai productivă cu China decât cea pe care o are Kenya?

Puțini știu răspunsul în afară de Mugabe și colaboratorii săi. Însă se poate face o presupunere avizată prin compararea istoricului relațiilor bilaterale pe care le-au avut cele două țări cu China.

Și Kenya și Zimbabwe au primit două vizite ale unor șefi de stat din China în timpul perioadei lor post-coloniale. Președintele chinez Jiang Zemin a vizitat ambele țări în 1996, iar președintele Hu Jintao a vizitat Kenya în 2006. Actualul președinte al Chinei, Xi Jinping, a vizitat Zimbabwe în 2015.

Vizitele de stat în sens invers au fost mult mai inegale. Prima vizită a lui Mugabe în China a fost în 1980, la doar șase luni de la declararea independenței. El a mai făcut încă 13 vizite în timpul regimului său, iar vizitele unor înalți demnitari din Zimbabwe au fost chiar mai frecvente, în medie o dată la doi ani. În schimb, președinții Kenyei au vizitat China doar de șase ori în aceeași perioadă, cel mai recent în mai 2017.

Liderii din Zimbabwe au profitat de vizitele făcute pentru a stabili relații de cooperare comercială și militară și pentru a contacta direct companii private chineze. Aceasta a dus la crearea unei culturi a reciprocității. Spre exemplu, acum câteva luni, o companie chineză a contactat firma la care lucrez pentru a obține consultanță cu privire la intrarea pe piața serviciilor de sănătate din Zimbabwe. Nu am fost nevoit încă să răspund unor întrebări similare despre accesul pe piețele din Kenya.

Implicarea Chinei în economiile africane a fost criticată, dar așa cum am mai afirmat, investițiile chineze au fost un colac de salvare pentru multe țări de pe continent. De la crearea de locuri de muncă la furnizarea de investiții directe în infrastructură, China a fost un partener pentru Africa atunci când majoritatea investitorilor occidentali preferau să stea deoparte.

Rămâne de văzut cum își vor administra în viitor Kenya și Zimbabwe relațiile cu China.  Ambele țări au susținut semnarea de către Xi a “Belt and Road Initiative” care, teoretic,ar trebui să le crească valoarea strategică pentru China. Întoarcerea Kenyei la stabilitate politică ar trebui să mențină și chiar să întărească parteneriatul economic cu China.

Relațiile istorice dintre Zimbabwe și China sunt la fel de importante. După demisia lui Mugabe, ministrul de externe al Chinei a elogiat pe toate căile “prietenia dintre China și Zimbabwe” și ne putem aștepta ca Mnangagwa să continue aceste relații. Noul președinte a primit educație militară în China, unde a făcut și o vizită oficială ca președinte al parlamentului în 2001. Există chiar și speculații potrivit cărora China a fost informată (poate chiar consultată în prealabil) despre lovitura de stat care se pregătea în Zimbabwe.

În timp ce Kenya și Zimbabwe își conturează viitorul politic,cu siguranță multe lucruri se vor schimba, sperăm în bine. Legăturile cu China vor fi un indicator important pentru evaluarea parcursului lor.