Examenul de maturitate al sistemului de învățământ românesc se apropie cu pași repezi. Oare vom obține notă de trecere? Noile legi ale educației nu par să livreze un răspuns concret.
Ministra Ligia Deca a livrat, în spațiul public, un pachet legislativ ambalat, ambițios, sub tutela programului prezidențial „România Educată”. Miza acestor reforme este solidă. Crizele succesive ale ultimilor trei ani au subliniat nevoia unor ample transformări societale, iar tendințele europene și globale ne stimulează să ne orientăm către noi paradigme. Reforma educațională este un pilon al Planului Național de Redresare și Reziliență, dar și un reper în procesul aderării României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Discutăm, astfel, despre un pachet de considerente care ar fi trebuit să mandateze ministerul de resort să acționeze responsabil și pragmatic.
Ambiția care părea să fundamenteze ascensiunea programului „România Educată”, însă, s-a pierdut pe drum, printre jaloane politice și aranjamente de interese. Dacă, în decursul ultimilor 7 ani, mii de exponenți ai societății civile, ai mediului academic și ai spectrului politic au participat la ample consultări vizând reforma educațională, astăzi, discuțiile respective și-au regăsit locul, într-o mare majoritate, strict la nivel de maculatură. Deși mult mai puțin toxice decât propunerile fostului ministru Cîmpeanu, acestor proiecte de legi le lipsește întocmai substanța unor legi: caracterul normativ. Le lipsește, totodată, obiectul muncii: adevărul este că progresele înregistrate față de legea actualmente în vigoare, nr. 1/2011, sunt minime. Probabil 75% din conținutul acestor proiecte mențin formula inițială a Legii nr. 1/2011.
Fără urmă de îndoială, există o sumă de intervenții care merită remarcate. Printre acestea, regăsim sugestii consistente ale societății civile, dar și ale unor organisme precum Comisia Europeană, UNICEF și OCDE, actori activ implicați în consultările de fundamentare a programului prezidențial „România Educată”. Printre ele, numesc orientarea accentuată față de un proces accelerat de internaționalizare a mediului universitar, confirmarea necesității implementării unor măsuri solide în spectrul alfabetizării funcționale, abordarea unor arii tematice precum sănătatea reproductivă și clarificarea rolului portofoliului elevului în procesul de evaluare și de orientare educațională, respectiv profesională.
Discutăm, însă, despre o lipsă semnificativă a caracterului normativ în implementarea noilor măsuri pe care ministerul își propune să le lanseze. Atâta timp cât, pe cale legislativă, îți asumi soluționarea unor ample fenomene precum abandonul școlar strict prin lansarea unor programe naționale dedicate acestor problematici, însă nu incluzi nici măcar direcții fundamentale de acțiune, plasezi, practic, întreaga încărcătură a acelor demersuri la cheremul ordinelor de ministru și hotărârilor de guvern. Reforma devine un exercițiu de mimă, iar lipsa unor termene și obligativități clare permite suprasolicitarea sertarelor ministerului cu noi și noi dosare care vor vedea lumina zilei atunci când, din păcate, va fi prea târziu.
Nici nu încape dezbatere despre marile transformări pe care, din păcate, aceste proiecte de lege nici măcar nu le identifică în totalitate. Cum să purtăm o sinceră conversație despre tranziția către un sistem care deservește economia europeană a cunoașterii și stimulează rolul noilor generații în avangarda tranziției duble, în condițiile în care instituțiile care fructifică și amplifică inovarea și dezvoltarea - universitățile - sunt lăsate la cheremul mandatelor succesive ale unor rectori numiți politic? Dacă adăugăm haosul pe care „dubla admitere” la liceu îl va provoca în sistem, lipsa de consultare reală în procesul de redefinire a legislației și toate inconsistențele aminitite la sus, avem premisele ideale pentru o contestație solidă la adresa întregii paradigme pe care conducerea ministerului a adoptat-o în redactarea acestor proiecte.
Rolul meu ca deputată și membră a Comisiei pentru învățământ este, însă, acela de a identifica soluțiile optime și de a le transpune prin amendamente. În primul rând, sunt bucuroasă că formarea grupelor de acomodare pentru elevii anterior școlarizați în străinătate se regăsește în cadrul acestui pachet legislativ. De asemenea, printre prioritățile intervențiilor pe care le voi efectua se numără următoarele măsuri relevante: amplificarea formelor de intervenție în contextul situațiilor de abandon școlar, crearea unui pachet de direcții de acțiune pentru o bună strategie de alfabetizare funcțională, măsuri dedicate reformei carierei didactice, oportunități de dezvoltare a cetățeniei active în rândul elevilor, o mai bună guvernanță școlară, prin ample parteneriate comunitare, precum și consolidarea măsurilor de stimulare a dezvoltării noilor competențe în rândul studenților și multiplicarea oportunităților de internaționalizare a mediului universitar românesc.
În acest demers, aștept orice fel de recomandări din partea tuturor actorilor interesați. La rândul meu, sunt în permanent contact cu reprezentanți ai societății civile și ai mediului academic, căutând să livrez soluții pertinente și reprezentative pentru actorii mediului educațional. Acest examen al maturității sistemului nostru de învățământ este, din păcate, o încercare mult prea sensibilă pentru clasa noastră politică. Fac, însă, tot ce ține de mine pentru a sprijini o cauză pe care o resimt profund: aceea a unui sistem educațional capabil să infrastructura necesară pentru o Românie de talie euro-atlantică, ancorat într-un proces ireversibil al dezvoltării durabile.
