În perioada 5-10 iulie, în cadrul unei delegații de 13 parlamentari USR PLUS, am mers în Estonia într-un program de schimb de experiență, cu întâlniri de lucru și seminarii, cu un gând clar: să identificăm ce lecții putem învăța și apoi implementa în România cu privire la digitalizarea administrației publice și digitalizarea educației.
Câteva gânduri înainte de a parcurge acest articol: da, există diferențe mari cu privire la contextul Estoniei. Da, Estonia are o populație sub 1,5 milioane, iar asta face mult mai ușoară implementarea soluțiilor digitale. Da, după îndepărtarea ocupației sovietice estonienii au avut la conducere reprezentanți politici total separați de fosta conducere. Da, Estonia a început procesul de digitalizare de mai bine de 20 de ani ceea ce înseamnă că soluțiile pe care le discutăm noi acum (ex. sistemul de vot electronic) vin după zeci de ani de punere la punct a unei baze solide în direcția digitalizării administrației.
Cu toate acestea, Estonia este una dintre țările care au sus pe agendă să dea mai departe din experiența lor în acest domeniu. Este clar pentru toată că aceste exemple de bune practici nu pot fi preluate ca atare și duse în alte țări. Totuși, cu o adaptare a acestor soluții, plecând de la ideile și principiile generale și obstacolele deja depășite de o administrație care are deja în spate ani de zile de experiență, putem ajunge și în România să implementăm un plan pe termen mediu și lung cu obiective clare privind digitalizarea.
Lecții preluate din vizita oficială în Estonia:
Primul pas este o infrastructură bine pusă la punct
Primul pas în digitalizarea educației în Estonia a fost conectarea la internet a tuturor unităților școlare.
România, deși este printre ultimele locuri la nivelul UE în clasamentul pe anul 2020 al indicelui economiei și societății digitale, în ceea ce privește conectivitatea înregistrează rezultate bune la nivel european. Avem o bază solidă de la care putem porni la drum, deși, cu siguranță, mai sunt multe de îmbunătățit (a se vedea zonele care sunt conectate la internet, dar în perioada de COVID nu au putut ține pasul cu cererea prea mare în același timp de la elevi și adulți de a folosi platforme digitale).
Nu poți implementa toate soluțiile dintr-o dată. Digitalizarea se va face în etape, structurat astfel încât să nu se dubleze munca administrației
Procesul de digitalizare a administrației din Estonia a plecat de la o platformă care își propunea un lucru simplu: posibilitatea cetățenilor de a completa online formularele necesare să fie înregistrate la autoritatea fiscală națională. În anii care au urmat au fost implementate sute de soluții pentru digitalizarea tuturor ariilor de activitate a administrației publice.
În România anului 2021, plecând și de la realitatea că urmează să fie obținute miliarde de euro de la nivelul UE pentru implementarea PNRR, dar și de la ideea că anumite etape pot fi arse pentru că acum tehnologia e mult mai la îndemână și cunoscută de ani de zile deja, sigur că putem merge în paralel cu mai multe proiecte. Cu toate acestea, o strategie gândită pe etape tot trebuie să existe pentru a nu ajunge să împrăștiem resursele în 1.000 de direcții fără a duce la bun final niciun proiect concret.
În acest sens, important va fi să nu gândim implementarea celor mai complexe soluții din prima (ex. votul electronic), ci să punem mai întâi o bază solidă de ,,infrastructură” digitală pe care apoi să putem construi în anii care urmează.
Mai mult decât atât, o practică care este deja aplicabilă la nivelul Estoniei este aprobarea fondurilor necesare de către ministerul comunicațiilor pentru instrumentele digitale care vor să fie implementate de către celelalte ministere. În acest fel statul se asigură că nu există două autorități la nivelul administrației publice centrale care lucrează în paralel și cheltuie resurse pentru același obiectiv, pentru același instrument digital.
Nu în ultimul rând, înainte de a digitaliza un proces din cadrul administrației publice, fie ea locală sau centrală, trebuie gândit dacă acest proces trebuie redesenat. Nu dorim să ducem în digital birocrația. Obiectivul autorităților trebuie să fie eficientizarea proceselor odată înainte ca acestea să fie digitalizate.
Digitalizarea trebuie să urmărească beneficii care să fie exprimate clar cetățenilor
Nu digitalizăm de dragul de a digitaliza. Implementarea instrumentelor digitale presupune consumarea resurselor financiare și de timp din partea administrației publice. De multe ori, dacă este vorba de procese complexe pe care le dorim digitalizate, avem în minte zeci de milioane de euro și ani de zile investiți pentru a putea vedea rezultatele.
În acest context, devine clar că cetățenilor trebuie să le fie comunicate beneficiile concrete pentru care sunt alese anumite procese pentru a fi digitalizate în defavoarea altora.
Printre beneficiile care pot fi urmărite spre a fi obținute prin digitalizare se pot număra:
- creșterea gradului de accesare a unor servicii publice de către cetățeni care nu au acum acces facil la ele altfel
- eficientizarea activității administrației publice astfel încât cetățenii să nu mai trebuiască să alerge după documente și informații și, prin urmare, să aibă timp salvat
- transparentizarea activității administrației publice sau chiar automatizarea anumitor etape astfel încât corupția să fie un fenomen mult mai rar întâlnit în relație cu statul
- economisirea resurselor financiare prin eficientizarea unor costuri din cadrul administrației publice
Trebuie investit constant în încrederea oamenilor în instrumentele digitale
Mai sunt multe de discutat despre informațiile parcurse în cele 5 zile de către delegația parlamentară USR PLUS în Estonia. Vom continua cu articole mai specifice și cu prezentări punctuale.
Cu toate acestea, nu pot închide acest prim articol pe subiectul digitalizării fără să menționez importanța care a fost dată în cadrul cursurilor încrederii pe care cetățenii o au pentru a folosi instrumente digitale.
Această încredere este baza în care administrație publică investește permanent prin numeroase măsuri implementate pe care le putem pune în practică și în România:
- organizarea de cursuri pentru cetățeni și funcționari publici cu privire la folosirea instrumentelor digitale
- implementarea principiului transparenței în activitatea administrației publice în mediul digital (ex. fiecare cetățean are acces la o platformă în care poate vedea, cu câteva excepții legale, când și ce date personale i-au fost accesate de către ce autoritate publică)
- prioritizarea securității cibernetice prin trasarea unor strategii în acest sens și alocarea resurselor necesare acestei direcții.
