Una dintre cele mai importante schimbări din istoria umanismului a avut loc atunci când a înflorit ideea de toleranță. Politologii remarcă mereu că „Scrisoare despre toleranță”, lucrarea lui John Locke publicată în 1689, este fundamentul doctrinei toleranței. Cine nu are niciun chef să filosofeze pe marginea unei idei atât de simple se poate rezuma la ceea ce e esențial. Important de reținut este că toleranța este busola unei vieți civilizate și pline de înțelegere față de oameni care sunt diferiți față de noi.
Putem vorbi fie despre cât suntem de asemănători și cât de multe avem în comun, fie despre cât de diferiți suntem ca oameni. Indiferent spre ce argumentație înclinăm, toleranța și acceptarea diferențelor dintre oameni care gândesc sau arată diferit rămân ideile centrale ale umanității. O societate, ca și o persoană, atunci când își pierd busola umanității ajung să rătăcească pe căile rasismului și a xenofobiei. Pe drumul intoleranței.
Deprinderile toleranței nu sunt ușor de atins. Este nevoie de grijă și răbdare, de planificare și politici publice susținute. Antisemitismul, xenofobia, rasismul nu dispar atât de ușor precum ne-am dori. Apelul la rațiune și bun simț se izbește de multe ori de zidurile intoleranței. Din aceste motive avem nevoie de intelectuali altruiști care să își ia în primire acest rol clasic - de a combate aceste chisturi mentale și sociale care sunt xenofobia și antisemitismul, de a arăta cum și diferă un discurs critic de un discurs al urii, de a ne arăta că în timp ce primul motivează, al doilea instigă.
Dar nu e suficient ca elitele intelectuale să devină repere ale toleranței și exemple vii ale antisemitismului și ale condamnării manifestărilor xenofobe. Mereu este nevoie de efort suplimentar de gesturi simbolice mai largi, de instituții și politici publice care să ne îndrepte spre coexistența pașnică și spiritul toleranței. Instrumentele pe care le avem la îndemână trebuie utilizate: muzee ale memoriei, poziții publice ale unor personalități din toate domeniile, evenimente și comemorări pline de creativitate care să scoată în evidență dramele generate de „hate speech”, violență simbolică sau extremism.
Spre exemplu, în luna iunie a acestui an vor fi organizate la Iași evenimente care vor marca 80 de ani de la oribilul pogrom din 1941 în care aproximativ 13.000 de evrei au fost uciși în cel mai mare genocid petrecut vreodată în oraș sau în împrejurimi. Pe lângă evenimentele deja consacrate, precum „Marșul Vieții”, ceremonialul de la cimitirul evreiesc din Iași, parcurgerea traseului „Trenurilor Morții”, vom avea o serie de evenimente noi, care vor contribui la creșterea gradului de conștientizare a opiniei publice, atragerea mass-media, a autorităților centrale și a altor entități în jurul acestei comemorări.
Astfel, inaugurarea viitorului Muzeu Memorial dedicat Victimelor Pogromului de la Iași, dar și a spațiului Memorial din curtea fostei Chesturi, realizarea unui ansamblu memorial dedicat copiilor, victime ale Pogromului din 1941 într-un loc simbolic din oraș, organizarea unei conferințe științifice internaționale la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, dar și a unui festival sau a unor seri de filme artistice și documentare dedicate vieții evreiești și memoriei Holocaustului, precum și a altor acțiuni și inițiative publice sau private, vor avea întreaga mea susținere, ca Reprezentant Special al Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, combaterea Antisemitismului și a Xenofobiei.
