De la condamnatul Marian Ghiveciu la profesorul Tudorel Toader

Cele trei legi ale Justiției au fost adoptate de Parlament, iar Comisia Iordache dezbate de zor modificări la Codul penal și Codul de procedură penală, timp în care parlamentari PSD, ALDE și UDMR supralicitează amendarea legislației penale până la incapacitarea totală a magistraților. Și, mai sunt și propunerile formulate de Ministerul Justiției condus de Tudorel Toader, propuneri care nu doar că sunt identice cu ideile PSD, dar reprezintă un uriaș potențial risc.

Pentru cine nu-și mai amintește, Marian Ghiveciu este un fost deputat PSD. În 2008, a intrat în Parlament cercetat fiind de DNA, după ce a cerut procurorilor să amâne ancheta ca să-și poată vedea de campanie („Cer public DNA amânarea acestor cercetări. Dacă o să fiu chemat de cinci-șase ori la audieri, nu voi putea să-mi apăr corect șansele, în condițiile în care am început precampania electorală mult mai târziu față de contracandidații mei”). Când s-a tras linie, s-a văzut că Ghiveciu l-a învins, în colegiul din Buzău unde candida, pe Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiției, actual prim-vicepreședinte al PNL.

La alegerile parlamentare din 2012, pe valul USL, Marian Ghiveciu a intrat iar în Parlament. De data aceasta, el nu mai era doar cercetat, ci, de un an de zile, avea statut de trimis în judecată pentru instigare la abuz în serviciu. A stat în Parlament până în septembrie 2015, când și-a dat demisia, la circa patru luni după condamnarea în prima instanță. Decizia definitivă a venit în februarie 2016, când magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au menținut condamnarea la trei ani de închisoare cu suspendare, cu un termen de încercare de șase ani.

Înainte însă de a pleca din Parlament, deputatul PSD Marian Ghiveciu a semnat, alături de alți șapte deputați PSD, un proiect de modificare a Codurilor penale.

Una din modificările propuse viza alin. 2 art. 103 al Codului de procedură penală (capitolul „aprecierea probelor”): „În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Comparând forma propusă de Ghiveciu și compania cu alineatul din Codul de procedură penală, observăm că deputatul PSD dorea fix înlocuirea sintagmei „dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă” cu „dovedită dincolo de orice îndoială”. Dispărea, așadar, „rezonabilă”.

Să ne uităm mai departe pe proiect și vom găsi că Marian Ghiveciu propunea și modificarea alin. 1 art. 202: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe concrete din care rezultă dincolo de orice îndoială că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”. Or, Codul de procedură penală (încă) în vigoare spune așa: „Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”. Remarcăm, deci, că „probele sau indiciile temeinice” deveneau „probe concrete”, iar „suspiciunea rezonabilă” era înlocuită cu „dincolo de orice îndoială”.

Similar, de la articolele referitoare la arestul preventiv și la pronunțarea condamnării dispărea „suspiciunea rezonabilă”, fiind înlocuită cu „dincolo de orice îndoială”.

Or, este tocmai ceea ce propune acum ministrul Tudorel Toader, prin setul de amendamente transmis Comisiei Iordache. Sub umbrela transpunerii Directivei europene privind prezumția de nevinovăție, actualul șef al MJ militează pentru renunțarea „la componenta subiectivă a actului de justiție” și spune că acest lucru se poate realiza prin înlocuirea sintagmelor „suspiciune rezonabilă” și „dubiu rezonabil” cu „probe temeinice”, asimilate ideii „dincolo de orice dubiu”.

Cum nu îl putem bănui pe Tudorel Toader, profesor de drept penal și fost judecător constituțional, că nu poate estima impactul devastator pe care îl pot avea astfel de modificări, putem presupune că aceasta este directiva transmisă de tandemul Liviu Dragnea-Călin Popescu Tăriceanu, iar Toader trebuie să se supună dacă vrea să mai rămână în funcție.

Oricum, pentru a creiona un pic pericolul care pândește din modificările propuse de Tudorel Toader, să vedem ce spuneau procurorii DNA în 2015, când proiectul semnat de Ghiveciu intra în circuit parlamentar: „Adoptarea textului propus ar atrage imposibilitatea de a dovedi săvârșirea unei infracțiuni la standardul impus de legiuitor și ar rupe sistemul juridic român de dreptul internațional”.

Tot DNA arăta, printr-un comunicat de presă: „În toate sistemele moderne de drept, prezumția de nevinovăție a inculpatului corespunde obligației acuzării de a dovedi săvârșirea infracțiunii «dincolo de orice îndoială rezonabilă». Acest concept, care a fost fundamentat în literatura juridică în secolul al XVIII-lea și se regăsește formulat expres în legislația și jurisprudența mai multor state (Franța, Marea Britanie, Statele Unite) și a Curții Europene a Drepturilor Omului, echivalează cu convingerea judecătorului că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat. Orice îndoială rezonabilă se interpretează în favoarea inculpatului, ca o expresie a prezumției sale de nevinovăție”.

Procurorii mai argumentau, referindu-se la măsurile preventive, că înlocuirea „suspiciunii rezonabile” cu „dincolo de orice îndoială” ar atrage „imposibilitatea de a se dispune orice măsură preventivă, în orice cauză, anterior condamnării inculpatului”.

Mai trebuie spus că proiectul semnat de Ghiveciu și compania se află încă în procedură parlamentară, nefiind respins de cele două Camere. De asemenea, dacă aruncăm o privire și mai atentă pe proiect, vom observa că multe din cele 32 de propuneri de modificare a Codului penal și Codului de procedură penală seamănă izbitor cu unele din propunerile aflate acum pe masa Comisiei Iordache, formulate chipurile pentru transpunerea Directivei europene. Doar două exemple: obligarea victimei să fie confruntată cu suspectul/inculpatul și demotivarea denunțătorilor.

Revenind la „echipa de șoc” din 2015 care primise misiunea mutilării Codurilor penale și din care făcea parte Marian Ghiveciu, să remarcăm că un alt membru al ei era Cătălin Rădulescu.

Da, este vorba de celebrul „deputat mitralieră”, reales parlamentar după trimiterea în judecată din aprilie 2014 și, între timp, condamnat definitiv, la un an și jumătate de închisoare cu suspendare pentru dare de mită și operațiuni financiare incompatibile cu funcția.

Și, din nou da, este vorba de același deputat PSD care a depus, miercuri, proiectul de lege prin care ar urma să se prescrie în termen de trei ani faptele din cauza cărora demnitarii sunt în conflict de interese ori stare de incompatibilitate.

Și, dacă mai era nevoie de vreo dovadă că modificarea legislației penale este tot ceea ce-i ghidează pe majoritatea aleșilor PSD-ALDE, ar trebui știut că deputatul PSD Cătălin Rădulescu a depus în aceeași zi, 18 decembrie, nu mai puțin de trei proiecte de modificare a Codului penal și Codului de procedură penală. Negru pe alb, sunt înșirate zeci de modificări, de la dezincriminarea parțială sau totală a unor infracțiuni la executarea la domiciliu a pedepselor de până la 3 ani.