De ce nu mai trebuie tolerate atacurile cibernetice ale Rusiei
Există dovezi substanțiale care arată că Rusia a lansat atacuri cibernetice pentru a submina campania lui Hillary Clinton. Și că americanii au reacționat încet și prost. Dacă administrația Obama a fost slabă în reacții, Donald Trump duce lucrurile mai departe: neagă implicarea Rusiei și numește raportul CIA pe subiect “ridicol”. Joseph S. Nye analizează în ce măsură ar trebui ca atacurile cibernetice să fie tratate asemănător atacurilor militare.
Viitorul lumii Occidentale depinde de modul în care se va raporta la noile războaie.
De salihguler, DeviantArt
La începutul lui noiembrie, preşedintele Barack Obama l-a contactat personal pe Vladimir Putin pentru a protesta împotriva atacurilor cibernetice ce vizau alegerile prezidențiale americane. Cu o lună înainte, directorul National Intelligence, James Clapper și secretarul Homeland Security, Jeh Johnson, acuzaseră public conducerea Rusiei că utilizează atacuri cibernetice pentru a “influența procesul electoral al SUA”.
După alegerile din 8 noiembrie nu au apărut dovezi clare despre ingerința hackerilor în terminalele de vot sau în alte elemente ale sistemului de votare. Dar fiindcă alegerile au fost decise prin diferența a 100.000 de voturi în trei state cheie, unii analiști cred că interferența cibernetică rusească în procesul politic e posibil să fi avut un impact semnificativ.
Ar putea fi descurajată o astfel de intervenție a rușilor pe viitor Descurajarea depinde întotdeauna de ce și pe cine încerci să descurajezi.
Amenințarea unui “Pearl Harbor informatic” executat prin surprindere a fost probabil mult exagerată. Infrastructura crucială de tipul electricității sau a comunicațiilor este vulnerabilă la atacuri, însă acestea sunt improbabile din cauza interdependenței dintre statele mari. Statele Unite au spus că vor răspunde nu atât prin represalii cibernetice (deși nu sunt excluse), ci pot ținti și alte domenii prin utilizarea oricăror metode, de la denunțare și sancțiuni economice până la utilizarea armelor nucleare.
- Pe aceeași temă: Al treilea război mondial va fi unul cibernetic
Statele Unite și alții, inclusiv Rusia, au căzut de acord că legile conflictelor armate se aplică și în spațiul cibernetic. Depinde de consecințe și mai puțin de instrumentele folosite, astfel operațiunile cibernetice pot fi tratate drept atacuri armate — e doar nevoie ca rezultatul să fie distrugerea proprietății sau rănirea ori uciderea indivizilor.
Dar cum rămâne cu descurajarea operațiunilor care nu pot fi echivalate cu un atac militar? Există zone gri în care ținte importante (precum procesul electoral) nu sunt în aceeași măsură vitale ca rețeaua electrică națională sau sistemul financiar. Într-un caz e vorba de afectarea de vieți omenești și bunuri materiale, în celălalt caz de amenințarea unor valori politice importante.
În 2015, un grup de experți ai ONU (din SUA, Rusia, China și majoritatea țărilor cu capacități informatice semnificative) au stabilit regula de a nu ataca pe timp de pace obiectivele civile. Acest acord a fost aprobat de țările din G20 la summitul din Turcia din noiembrie 2015. Când în următoare lună un atac informatic anonim a afectat rețeaua electrică a Ucrainei, unii analiști au suspectat guvernul rus de utilizarea armelor cibernetice ca o componentă a războiului hibrid dus împotriva Ucrainei. Dacă e adevărat, atunci înseamnă că Rusia a violat acordul pe care tocmai îl semnase.
Dar cum ar putea fi interpretat comportamentul Rusiei în cazul alegerilor americane?
Conform oficialilor SUA, serviciile secrete rusești au spart conturile de email ale unor importanți membri ai Partidului Democrat și au livrat documentele obținute către Wikileaks pentru a fi dezvăluite în cursul campaniei electorale sub forma unor articole de presă în defavoarea lui Hillary Clinton.
Această presupusă perturbare a campaniei prezidențiale a democraților intră într-o zonă gri care poate fi interpretată ca un răspuns al propagandei la decizia lui Clinton din 2010 privind “agenda libertății” pentru internet sau ca o revanșă pentru comentariile ei critice față de alegerea lui Putin din 2012. Oricare ar fi motivele, a părut ca un efort de influențare a procesului politic american, exact tipul de amenințare neletală, care trebuie descurajată pe viitor.
Cu opt zile înainte de vot, SUA a transmis Rusiei un avertisment despre imixtiunea în alegeri prin intermediul unei linii telefonice directe create cu trei ani în urmă special pentru incidentele cibernetice majore.
Activitatea de hacking a rușilor s-a diminuat aparent, iar administrația Obama a considerat avertismentul un succes. Însă unii critici spun că rușii își atinseseră deja scopurile.
La trei săptămâni după alegeri, administrația americană spunea că are încredere în integritatea infrastructurii electorale și că alegerile s-au desfășurat liber și corect din punctul de vedere al securității informatice.
- Mai puteți citi: Cum poți să îți protejezi datele online. Sfaturile unei cercetătoare în securitatea calculatoarelor
Dar serviciile secrete au continuat să investigheze impactul unei campanii mai largi de război informațional a rușilor, în care știrile false despre Clinton au avut scopul de a influența votanții. Multe dintre știrile false și-au avut originea în două instituții de presă finanțate de Rusia, RT News și Sputnik.
Ar trebui ca asta să fie considerată propagandă tradițională sau e ceva diferit?
Unii critici consideră că nivelul implicării oficiale a Rusiei în procesul electoral din 2016 a depășit o anumită limită, iar această implicare nu poate fi tolerată. Acești critici au îndemnat administrația Obama să denunțe și să condamne aceste acțiuni prin publicarea informațiilor obținute de serviciile secrete despre comportamentul Rusiei dar și prin impunerea de sancțiuni financiare și interdicții de călătorie pentru oficialii ruși responsabili.
Totuși, există și oficiali americani care nu doresc deconspirarea datelor operative utilizate și se tem de o escaladare a conflictului.
Implicarea Rusiei în alegerile americane din 2016 reprezintă un moment de cumpănă. Urmează alegeri importante în democrațiile Occidentale.
Titlul și introducerea aparțin editorului
Copyright: Project Syndicate
Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook
