De ce deranjează atât de tare anunțul lui Iohannis privind Comisia de la Veneția
La scurt timp după ce președintele Klaus Iohannis a anunțat că trimite legile Justiției la Curtea Constituțională și că sesizează Comisia de la Veneția pe cele trei proiecte atât de controversate, reprezentanții PSD-ALDE, precum și canalele media apropiate lor s-au întrecut în critici dure la adresa șefului statului. „Tergiversează”, „sabotează”, „gogoriță”, „este șantajat” sunt doar câteva dintre acuzațiile mitraliate în direcția lui Iohannis. Pe oamenii lui Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu îi îngrijorează însă mai puțin implicarea forului european în scandalul legilor Justiției și mai mult ce transmite fățiș anunțul de miercuri al lui Klaus Iohannis: de acum încolo va fi un război fără menajamente.
Brusc, în prima zi lucrătoare de după mini-vacanța de 1 mai, președintele a ieșit la rampă pentru a spune românilor cum au fost ei „îmbrobodiți” de PSD în campania electorală și pentru a le aminti de OUG 13, parte a asaltului asupra Justiției, declanșat de liderii coaliției la scurt timp după preluarea puterii. După care, invocând o încercare de „rescriere din mers a Constituției”, Iohannis a arătat că trimite legile Justiției la Curtea Constituțională și că sesizează Comisia de la Veneția.
Ca să înțelegem mai bine declarațiile președintelui și, mai ales, mesajul din spatele lor, se impune însă să ținem cont de câteva detalii.
Primul are legătură cu momentul în care a ales să facă declarațiile și observăm, în această privință, o anticipare semnificativă din partea lui Klaus Iohannis. „Am decis, ca atare, să trimit întregul pachet legislativ înapoi la Curtea Constituțională și, în paralel, să sesizez Comisia de la Veneția”, a spus șeful statului. Or, în acest moment, legile Justiției nu sunt propriu-zis la promulgare. În cazul legilor de modificare a Legii 304/2004 (privind organizarea judiciară) și Legii 317/2004 (privind organizarea și funcționarea CSM), Curtea Constituțională a respins sesizările depuse de PNL și USR, considerând că sunt neîntemeiate. Dar, atenție, deciziile propriu-zise, care conțin și motivarea soluțiilor, nu sunt încă publicate în Monitorul Oficial. Pe site-ul CCR, în cazul celor două legi apare scris „decizie în curs de redactare”, respectiv „decizie trimisă la M.Of.”, așa că, la momentul acesta suntem doar în posesia comunicatului de presă al CCR, nu și a deciziilor definitiv și general obligatorii. Și, oricum, după ce este bifată etapa publicării în Monitorul Oficial, președintele tot mai are, potrivit art. 77 din Constituție, un termen de 10 zile pentru promulgare. Asta dacă nu ia în considerare să ceară reexaminarea legilor, caz în care toată povestea se prelungește și mai mult. Cât despre legea de modificare a Legii 303/2004 (Statutul magistraților), momentul promulgării este și mai îndepărtat, pentru că actul normativ a fost declarat parțial neconstituțional și, după ce decizia CCR va apărea în Monitorul Oficial, se va întoarce, pentru a doua oară, în Parlament.
Cu alte cuvinte, nefiind constrâns acum de vreun termen constituțional, Iohannis putea să mai aștepte bine mersi cu anunțul sesizării CCR.
Cât despre sesizarea Comisiei de la Veneția pe legile Justiției, să nu uităm că, pe la începutul lunii martie, Administrația Prezidențială explica, în scris, Forumului Judecătorilor, ai cărei reprezentanți îi solicitau fix acest lucru, că nu prea se poate. Că președintele dispune de termene clare pentru promulgarea legilor și că acestea nu pot fi depășite („Dată fiind procedura pe care Comisia de la Veneția trebuie să o urmeze în cazul unei astfel de solicitări, nu putem aprecia dacă o astfel de sesizare ar putea fi valorificată în termenele de promulgare stabilite de Constituție pentru Președintele României”). În plus, la momentul anunțului prezidențial, sesizarea Comisiei de la Veneția pe legile Justiției fusese deja obținută, pe căi oarecum ocolitoare, de PNL, care a reușit să convingă Comisia de Monitorizare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să ceară un punct de vedere pe modificările impuse de PSD-ALDE cu ajutorul UDMR.
Și, atunci, ce s-a schimbat într-atât încât să explice declarațiile de miercuri ale președintelui? S-au întâmplat episodul mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, episodul vizitei în Israel fără mandat, episodul telefonului la care premierul nu a vrut să răspundă timp de trei ore și, nu în ultimul rând, episodul refuzului Vioricăi Dăncilă de a merge la Palatul Cotroceni pentru a discuta despre acuzele aduse BNR și despre alte teme „mărunte” precum inflație, situație economică, etc.
În plus, prin anunțul sesizării Comisiei de la Veneția, președintele Klaus Iohannis mai atinge două ținte.
Pe de o parte, avem provocarea adresată Curții Constituționale conduse de Valer Dorneanu, Curte care s-a remarcat în ultimul an prin mai multe decizii controversate. Prin apelul făcut CCR, de a nu grăbi judecarea noilor sesizări pe legile Justiției, Iohannis i-a provocat pe judecătorii numiți politic să-și afișeze tranșant poziția: fie pun interesul țării mai presus de simpatiile sau datoriile lor politice, fie lasă masca jos și vor încerca să explice, asemenea corului PSD-ALDE, că nu au motive să aștepte o decizie a Comisiei de la Veneția. Caz în care, după cum spunea Iohannis, devine evident pentru toată lumea că judecătorii CCR și-au pierdut „statutul de garanți ai supremației Legii fundamentale și de apărători ai democrației prin drept”.
Demascarea ar fi cu atât mai semnificativă cu cât pe masa judecătorilor CCR se află și reclamația depusă de ministrul Tudorel Toader cu privire la refuzul președintelui de a o revoca din funcție pe Laura Codruța Kovesi, reclamație la care social-democrații așteaptă un verdict favorabil. Nu de alta, dar așa au sunat asigurările pe care le-au primit, asigurări care, dacă se vor concretiza într-adevăr, ar putea însemna tocmai pasul definitoriu spre rescrierea din mers a Constituției despre care a vorbit Iohannis.
Pe de altă parte, un eventual verdict negativ din partea Comisiei de la Veneția va îngropa definitiv subiectul modificărilor la legile Justiției, pentru că social-democraților și liberal-democraților, fie că se numesc Florin Iordache, Șerban Nicolae sau Steluța Cătăniciu, le va fi cam greu să explice cum au ei dreptate și cum se înșeală „organismul european care contribuie de aproape 30 de ani la dezvoltarea unui patrimoniu constituțional comun în Europa și care sprijină statele care doresc să pună structurile juridice și instituționale în acord cu standardele și bunele practici internaționale în materie de democrație”. Bine, nu înseamnă că nu vor încerca, dar șansele li se reduc substanțial și ei știu foarte bine acest lucru, dovadă și refuzul constant de a cere, de mai bine de șase luni, un punct de vedere Comisiei de la Veneția.
Și, tot apropo de momentul ales, să observăm că declarațiile privind sesizarea CCR și a Comisiei de la Veneția au venit perfect în continuarea celor de vineri, când Klaus Iohannis a arătat că Viorica Dăncilă încalcă jurământul depus la învestire, nu „face față poziției de prim-ministru” și ar trebui să-și prezinte demisia.
În această cheie, a războiului pe față pe care președintele nu se mai teme să și-l asume, trebuie interpretate atât declarațiile de miercuri ale șefului statului, cât și reacțiile furibunde ale reprezentanților PSD și ALDE. Mai bine de un an, Iohannis a avut reacții catalogate drept slabe și/sau întârziate la toate acțiunile prin care Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și oamenii din jurul lor au încercat să pună Justiția pe butuci, să acapareze toată puterea și să golească de atribuții cea mai importantă funcție din stat. Dar, lucrurile nu puteau continua așa la nesfârșit, mai ales că, încurajați de pasivitatea președintelui, de amorțeala străzii și de victoriile de parcurs obținute, social-democrații și partenerii lor au plusat continuu. Cum plusează și zilele acestea când susțin, direct sau prin intermediari, că președintele este „împins de la spate” de DNA, care ar avea în lucru „un dosar cu casele lui și ale soției lui”, cum el „dă indicaţii judecătorilor constituţionali”, cum se opune stopării abuzurilor și cum sesizarea Comisiei de la Veneția ar însemna „o renunțare a suveranității României”.
Pentru unii, campania electorală nu s-a încheiat niciun moment, pentru alții, de abia începe.
