Gabriela Firea a introdus un punct de inflexiune în strategia sa de comunicare, făcând totodată un pas nou în lupta pentru putere care se dă în PSD. Moment din care, şansele liderului ALDE de a se apropia de Palatul Cotroceni au început să scadă vertiginos, cu viteză chiar mai mare decât o luaseră la vale încă din prima clipă în care, strâns cu uşa, Dragnea îi promisese sprijin pentru funcţia supremă în stat.
Foto: Octav Ganea_INQUAM
"Dacă voi candida pentru un al doilea mandat, fără sprijinul Partidului Social Democrat, va fi o decizie pe care o voi lua la acel moment şi este posibil, în cazul în care din discuţia cu bucureştenii voi considera că am suport - nu exclud o candidatură independentă", anunţă Gabriela Firea. O declaraţie care pune într-o lumină nouă strategia primăriţei, nu doar în ceea ce priveşte bătălia pentru PSD, ci şi o perspectivă ceva mai largă.
După ce, timp de o săptămână, s-a "rezumat" strict la a lansa salve de acuzaţii la adresa lui Liviu Dragnea şi a camarilei sale, la pachet cu dezvăluiri din culisele acestui partid, cu alte cuvinte după o perioadă iniţială de deconstrucţie, Firea trece acum la faza de "construcţie", prezentându-se publicului, dar mai ales colegilor, ca o soluţie şi o alternativă la problemele şi garnitura de lideri din PSD.
Asta nu înseamnă, desigur, că faza atacurilor s-a încheiat, căci Gabriela Firea mai are multe de spus despre PSD şi conducerea sa actuală.
O parte din ceea ce încă nu a împărtăşit public probabil că a pus pe masa procurorilor (de pildă, în dosarul "10 august"), o parte probabil urmează a fi livrat în perioada următoare opiniei publice, iar o altă parte probabil că nu va fi niciodată adusă la cunoştinţa alegătorilor şi activului de partid, întucât Firea nu este nici jurnalist de investigaţii, nici avertizor de integritate, ci un politician care încearcă să-şi maximizeze şansele de victorie, dar şi să aibă grijă cât anume dă din casă, pentru a nu se trezi, într-un final, că unele din lucrurile spuse la un moment dat îi vor exploda ulterior chiar ei în faţă.
Însă dincolo de asta, scenariul descris de Firea şi redat în citatul de mai sus, ar putea fi foarte bine valabil și în ceea ce priveşte Preşedinţia, nu doar Primăria Capitalei, dar până atunci mai este ceva timp. Acum prioritar, din punctul său de vedere, este să pună accentul acolo unde trebuie.
Unde anume? La fel ca pentru Liviu Dragnea, și pentru Gabriela Firea este fundamental în momentul de faţă să nu-i dezvăluie vânatulului că vânătorul este deja prin preajmă, ci să lanseze triluri de disimulare a poziţiei şi intenţiei sale reale, pentru a-l atrage în cătare.
Vânatul fiind, în acest caz, liderul ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, pe care, având în vedere situația în care a fost adus PSD, sunt nevoite să se bată azi ambele tabere care-și dispută supremația în partid. O poziţie ingrată pentru un mamut ca PSD, însă o realitate pe care nici măcar principalul vinovat nu o mai poate trece sub tăcere - dovadă tocmai tentativele lui Dragnea de a capta bunăvoinţa lui Tăriceanu, prin manifestarea unei aparente disponibilităţi de a-i aşterne covorul roşu spre Cotroceni (nu mai reiau ce l-a împins pe liderul PSD într-o asemenea ipostază, cât de oneste sunt intenţiile anunţate şi ce riscă liderul ALDE; a explicat Dan Turturică într-un editorial recent).
Însă despre un joc al aparenţelor pe marginea "afacerii Tăriceanu" este vorba nu doar la Dragnea, ci şi la Firea.
În ciuda a ceea ce dă de înţeles, în perspectiva scrutinului pentru Cotroceni primăriţa Capitalei nu este pregătită să își confecţioneze un culoar de acțiune electorală total independent de partid (ar fi sinucidere curată să se priveze de mașinăria de voturi a PSD), dar nici să lase partidul fără un candidat propriu la prezidențiale, în eventualitatea că va ieși victorioasă din confruntarea cu gruparea Dragnea și își va asigura un control, formal sau informal, asupra formațiunii.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că, practic, odată cu intrarea Gabrielei Firea în jocul deschis pentru putere din PSD, dilemele "prezidenţiabilului" Călin Popescu Tăriceanu ar trebui să fie încă și mai mari, încă şi mai multe decât erau pe vremea în care se vedea momit doar dintr-o parte cu sprijinul pentru o candidatură, adică doar dinspre Liviu Dragnea.
"Sunt de partea celor care consideră că o decizie corectă ar fi aceea de a susţine un candidat comun, PSD-ALDE. Şi, da, din punctul meu de vedere, domnul Călin Popescu-Tăriceanu este un astfel de candidat. În primul rând, profund european, un om politic robust şi un bun patriot. Un preşedinte care cu adevărat ar fi al tuturor românilor", spunea Gabriela Firea, la Digi24, luni seară.
Însă oricât de multe şi de atent alese ar fi ele, etichetele prietenoase nu vor avea dobândi niciodată forţa logicii politice care circumscrie starea de fapt.
Baronii PSD care încep să-și ofere serviciile primăriţei Capitalei au nevoie să știe de pe acum ce dividende vor extrage din aportul adus la aventura mazilirii lui Dragnea.
Iar un tablou al lui 2019, cu perspectiva unui președinte al României care nu va fi cu adevărat al lor și care, așa cum s-a mai întâmplat în trecut, ar avea toate instrumentele și motivele să își declare independența față de ei, odată instalat la Cotroceni, nu poate fi nicidecum unul care să îi motiveze.
La rândul său, Gabriela Firea are de partea sa un argument forte care o face "eligibilă" pentru a emite pretenţii maxime (cum ar fi Preşedinţia), dar care, concomitent, îi şi reduce marja de manevră atunci când vrea să meargă pe sub radar, spunând că nu o interesează funcţia supremă în stat: este primar şi, mai mult decât atât, este primarul Capitalei - la fel cum au fost doi dintre cei patru preşedinţi de după decembrie 1989.
Gabriela Firea nu a pornit singură la drum şi nici fără ambiţii personale, iar acesta e un adevăr pe care Tăriceanu nu-l poate scăpa din vedere atunci când îşi cântăreşte şansele reale de a beneficia de sprijinul PSD.
