În dimineața de Dragobete Rusia invada Ucraina ca să o apere de gândurile de independență. După ce s-au adunat puhoi balșoi la “exerciții” și s-au jurat că nici n-au poftă de vreo invazie, omuleții verzi au zis că ar fi păcat să se întoarcă acasă cu mâna goală.
Mă rog, cu toții știți coordonatele agresiunii pictate ca luptă pentru demilitarizarea, denazificarea și eliberarea unui popor care până acum 48 de ore nu știa că este militarizat, nazist și înlănțuit.
Toată lumea vede realitatea și rezonează imediat în fața unor metode sovietice despre care am auzit de la părinții și bunicii care își ascundeau fetele în căpițe.
Aproape toată lumea.
Ciudată întâmplare, mai puțin dl Simion George, arhanghelul tribunelor și magicianul live-urilor cu el însuși în mașină la semafor înjurând ciocoii.
Textierul zicerii “Basarabia e România”, așa cum singur se proclamă maiestuos, uită în mod convenabil că vorbele de mai sus vorbesc apăsat despre agresiunea de tip sovietic care a rupt Basarabia de țară. Cum ar veni, ar fi fost în fișa postului domniei sale să utilizeze toată ziua de Dragobete, sărbătoare veche românească neaoșă, să înfiereze o cotropire similară la doi pași de noi.
Dar ce făcea dl Simion de invazie? Unde protesta domnia sa? Ați ghicit, făcea live-uri de 100 de minute la Consiliul Concurenței și la “Nicu, Nicușor, absent, Dan”. Convenabil.
Când în sfârșit ajungea la alibi în fața ambasadei Rusiei, brusc garagața pălea, tupeul se risipea și pe figura sa de războinic cu fular tricolor se așternea cumințenia. Nu live, nu poze, nu vorbe cu ardoare, nu strigat peste gard, nicio tiradă suveranistă. Nici măcar un “Basarabia e România” tare și cu tupeu, ca să izbucnească în lacrimi personalul muncitor din ambasadă. Dintr-o dată, politician ca toți politicienii cu datorii.
Brusc, așa cum spune chiar dânsul, dlui Simion i s-a stricat telefonul. Pizdeț, ce situație!
Să își fi uitat dl Simion filonul naționalist și patriotic? A uitat de reîntregirea neamului? L-or fi pălit “bulangii”, “jidanii” și “trădătorii” cu ghioaga amneziei?
Mă tem că dl Simion ne arată de data aceasta foarte plenar care este linia roșie pe care nu poate să o treacă orice ar fi. Vai, am zis roșie? Tăcerea complice a dlui Simion față de acțiunile Rusiei trebuie să aibă alte resorturi, ceva mai ascunse privirii. Motive atât de puternice încât guralive-ul de serviciu tace ca un sturion fără icre.
Fiind printre cei care alimentează narativele dezinformării rusești, el ar putea fi calificat ca un idiot util în vremuri tulburi. Unul care din prostie și ignoranță dă apă la moară agresorilor. Vă împărtășesc însă un adevăr pe care l-am constatat și care mă pune pe gânduri: dl Simion nu este deloc idiot.
Vă invit la spirit critic.
