Politicienii sunt responsabili pentru deciziile care afectează populația, iar într-o țară normală, spre care tindem, dacă ei dau chix, răspund. Însă în problema epidemiei care ne schimbă obiceiurile, forțându-ne să ne adaptăm unei situații pe care nimeni nu o dorește, deciziile responsabile presupun și o atenție mărită a celor care trebuie protejați.
A nu se înțelege greșit! Nu spune nimeni că românii trebuie să-și păzească singuri pielea de infecția cu Covid19! Însă ȘI de discernământul lor depinde succesul sau insuccesul acțiunilor menite să-i apere.
Când delegă parlamentarilor, președintelui sau demnitarilor locali suveranitatea, cetățeanul le dă puterea de a-i proteja interesele, le face onoarea de a-i alege să-l reprezinte.
Este un gest de mare noblețe, este esența democrației. Dar deciziile individuale, nebunești sau lipsite de logică, nu pot fi imputate autorităților, dacă acestea au făcut totul pentru siguranța publică.
Este exact situația de față: Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență adoptă măsuri pentru protejarea tuturor. Având în vedere viteza sporită de propagare a virusului, e chiar vorba de noi toți. Asta înseamnă că a nu te supune unei hotărâri luate legitim echivalează cu inconștiența.
Nu a dorit nimeni să se ajungă aici. Niciunui guvern responsabil, interimar sau nu, nu-i trece prin minte să restricționeze dreptul la liberă circulație sau să închidă școlile fără vreun motiv întemeiat, ce vizează securitatea națională.
Oricum, orice ar decide politicienii, mereu vor fi nemulțumiți – mă refer la oamenii de bună credință, nu vorbesc de politrucii bolșevici care se cațără pe subiect deși au lăsat goale, nealimentate, stocurile naționale pentru situații extreme.
Însă trebuie să iei în calcul toate scenariile, să apelezi la specialiști care evaluează riscurile și să alegi din soluțiile propuse pe cele care se sprijină cât mai mult pe știință, pe experiența celor care au traversat situații asemănătoare. Faci, așadar, un inventar de resurse și le folosești, dacă te ajută capul și nu ești ticălos.
Ce preferă oamenii sănătoși la minte? Să fie protejați cu frâna de mână trasă, cu jumătate de normă, cu riscul de a interacționa cu un inconștient care nu s-a supus carantinei sau s-a strecurat din autoizolare să-și cumpere țigări de la benzinărie sau s-a dus la film cu o căciulă groasă? Sau să se știe blindați, la adăpost de orice risc?
Ei bine, un guvern responsabil trebuie să-i protejeze pe toți. Chiar și împotriva voinței celor care văd doar conspirații mondiale și își descoperă brusc valențe de anarhiști romantici. Dar dacă ei se înșală? Dacă acest virus este pe atât de periculos pe cât se afirmă? Cine își asumă acest risc?
Ce ne costă? Ce cântărește mai greu, o pierdere economică sau 1000 de vieți? Merită să trimiți un copil la școală știind că există un risc să interacționeze cu un coleg bolnav? Ce e mai grav, să rămână în urmă cu materia și să-și subțieze șansele de a intra la Medicină sau să se îmbolnăvească?
În materie de sănătate publică, educația înseamnă prevenție. Nu cred că se simte cineva normal la cap agresat de îndemnul spălării mâinilor sau al tusei în cot. Oricum, mesajele nu li se adresează celor care se spală pe mâini după ce folosesc toaleta, ci celorlalți, să nu fim ipocriți!
Dar dacă simțim că acest gen de mesaje este primit cu ostilitate de către unii mai ignoranți, poate găsim resurse să le explicăm. Prietenește. Părintește. Fără agresivitate sau invective. Fără „băi, ești prost?".
Sigur, campaniile de informare nu sunt responsabilitatea contribuabililor. Dar ne aflăm într-o situație extremă, când nivelul nostru de civism, de empatie și răbdare pot face diferența. Dacă doriți, dăm un examen ca națiune. Suntem toți băgați în treaba asta, iar inconștiența ne poate ruina.
