Ce mesaje au transmis miercuri în Parlament PSD, ALDE și UDMR

Miercuri noaptea, la capătul unei ședințe maraton, majoritatea PSD-ALDE-UDMR a reușit să adopte pe articole Statutul judecătorilor și procurorilor, într-o formă considerată, aproape unanim, de natură să „bulverseze” sistemul de Justiție și să impună un control strict asupra magistraților. Pe deputații conduși de Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și Kelemen Hunor nu i-au interesat nici opoziția, nici oamenii din stradă și, cu atât mai puțin, apelurile de a amâna, măcar cu câteva zile, orice încercare politică de natură să creeze noi tensiuni în societatea românească. Dar, de ce i-ar fi interesat aceste lucruri „mărunte”, când ei sunt mai deciși ca oricând să calce în picioare orice lege și chiar Constituția și nici măcar nu se mai feresc să ascundă faptul că nu dau doi bani pe Uniunea Europeană și pe angajamentele asumate în numele poporului român?

Scăzând cele câteva pauze acordate cu greu de președintele de ședință, Gabriel Vlase (PSD), deputații au dat, miercuri, în mai puțin de opt ore, circa 850 de voturi. Adică, mai bine de 100 de voturi pe oră.

După simulacrul numit „dezbateri generale”, când fiecărui grup parlamentar i s-a acordat doar 5 minute ca să-și prezinte poziția asupra unei legi atât de importante precum Statutul judecătorilor și procurorilor, deputații au trecut la raportul întocmit de Comisia specială condusă de Florin Iordache. Era 13.34 când au început votul. Fiecare din cele 302 amendamente admise și fiecare din cele 436 de amendamente respinse, plus 112 articole propriu-zise ale legii au fost votate nu doar FĂRĂ a fi dezbătute, ci și FĂRĂ a fi măcar citite. Copleșit de sutele de voturi pe care trebuia să le coordoneze și de perspectiva sumbră a unui program de lucru mult prelungit, Gabriel Vlase s-a mulțumit să citească doar numerele curente ale textelor supuse votului și anexa din care ele făceau parte.

Ședința s-a terminat undeva aproape de ora 23, fără a mai putea fi dat și votul final asupra legii, din cauza lipsei cvorumului.

Întrebarea care se pune firesc este: de ce? De ce s-au angrenat PSD-ALDE-UDMR, cu riscurile de rigoare, în toată această demonstrație de forță? Că oricum nu au mai reușit să dea și votul final. Și, oricum, le mai trebuie și votul din Senat. Și, nici măcar după acesta, legea nu intră a doua zi în vigoare, căci mai are și președintele Iohannis un rol și, probabil, și Curtea Constituțională va fi chemată să se pronunțe. Și, atunci, de ce? De ce atâta înverșunare într-o perioadă cu atât mai sensibilă, în care toată lumea îndemna la sobrietate, la decență și la reținere?

„În aceste momente triste pentru toată naţiunea, este mai important să ne gândim la ceea ce ne uneşte, la dezideratele la care aspiră toţi românii, de aici din ţară şi de pretutindeni. (...) În aceste zile, cel mai important este să cinstim onoarea Majestăţii Sale, drept pentru care PSD îşi va suspenda toate acţiunile politice prevăzute pentru această perioadă şi să arătăm respectul cuvenit”, susținea PSD, nu mai departe de marți, printr-un comunicat de presă. Pentru ca, a doua zi, să-și lege deputații de scaune ca să voteze într-un ritm nebunesc niște cifre, după cum arăta, în sus sau în jos, degetul mare al liderului de grup.

Puteau, la o adică, foarte ușor, să ajungă la același rezultat și dezbătând cum se cuvine amendamentele și articolele. Oricum, au majoritatea și nu-i împiedica nimeni să respingă orice propunere formulată de opoziție.

De ce au preferat, atunci, să-și încalce propriul Regulament și să ignore chiar esența parlamentarismului, refuzând orice dezbatere pe textele supuse votului? „La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente deputaţii pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond”, se arată în Regulamentul Camerei Deputaților (art. 107). Iar, mai departe, Constituția pomenește în mai multe rânduri regulamentele de funcționare ale Senatului și Camerei Deputaților și obligația aleșilor de a le respecta. Și, atunci, de ce? Doar pentru că pot? Doar pentru a arăta românilor, fie că i-au votat, fie că nu, și lumii întregi că ei nu țin cont de nimic?

Culmea e că un senator PSD, celebrul Șerban Nicolae, susținea miercuri seară, în studioul unei televiziuni, că reprezentanții USR mint când spun că nu a existat dezbatere, iar dovada o constituie simplul fapt că ședința a durat cu totul circa 10 ore!

Nici cvorum nu au prea avut PSD-ALDE-UDMR, dar nu a contat nici acest lucru. Multe din cele circa 800 de voturi date au arătat că în sală erau prezenți mai puțin de 165 de deputați, cât este minimum prevăzut de același Regulament. Nu a contat însă, cum nu au contat nici cererile opoziției de a fi verificat cvorumul.

Ca o curiozitate personală, dacă liberalii ar fi ieșit și ei din sală, atunci când reprezentanții USR au făcut-o, imediat după protestul cu hârtii A4, ce s-ar fi întâmplat? Ar fi devenit, poate, mult prea evidentă realitatea și nici măcar Iordache, Vlase și alții nu ar mai fi putut pretinde contrariul? Dar, liberalii au preferat să rămână și susțin azi că ceea ce au făcut ei miercuri, în plenul Camerei, ar fi, de fapt, adevărata opoziție, delimitându-se subtil și nu prea de acțiunile celor de la USR.

Revenind la coaliția PSD-ALDE-UDMR, sunt bine știute interesele care îi mână pe liderii acestor partide, dar și pe unii dintre parlamentari. Unii au condamnări, în prima instanță ori cu suspendare, alții au dosare pe rolul instanțelor sau în lucru, la procurori. Un sistem de Justiție slab și subordonat, în care procurorii sunt controlați ierarhic inclusiv de ministrul Justiției, iar parlamentarii îi controlează pe judecători este o parte din ceea ce reprezentanții PSD-ALDE-UDMR își doresc. Alte părți privesc, după cum bine știm, modificarea Codurilor penale în sensul dezincriminării unor infracțiuni, amnistii și grațieri, ștergerea cu buretele a unor decizii definitive (vezi cazul senatorului ALDE Steluța Cătăniciu, căreia nici măcar nu ar fi trebuit să-i fie validat mandatul pe motiv de incompatibilitate) și multe altele de același gen.

Evident că, în goana furioasă pe care au declanșat-o, nu se vor încurca de câteva sute sau chiar câteva mii de protestatari care strigă în frig ba sub balcoanele Palatului Victoria, ba din fața Palatului Parlamentului. Cum nu se vor încurca nici de colegii parlamentari de la USR, care-i deranjează cu live-uri și apelative incomode.

Și de ce s-ar încurca în condițiile în care au ajuns ca nici măcar să nu mai recunoască angajamentele asumate de statul român? Dovada acestui nou prag atins de coaliția la putere a fost oferită marți, în Comisia Iordache și a trecut aproape neobservată.

„Mecanismul de Cooperare și Verificare nu este un angajament al statului român. Vreau să fac această precizare să vă fie limpede tuturor, este un angajament guvernamental. El a fost convenit de Guvernul României cu Comisia Europeană. Parlamentul României nu se subordonează nici uneia dintre aceste instituții”. Declarația îi aparține, cui altcuiva?, senatorului PSD Șerban Nicolae, cel care miercuri era atât de deranjat că i se aduce aminte de vremea când făcea pe șoferul pentru dublul condamnat penal Cătălin Voicu.

A, dacă vă întrebați cumva, declarația de mai sus a unui senator PSD nu a stârnit vreo indignare majoră în rândul principalului partid de guvernământ. Nici în rândul parlamentarilor PSD-ALDE-UDMR din Comisia Iordache. Și nici opoziția nu a sărit ca arsă, o replică destul de palidă oferind doar liberalul Cătălin Predoiu.

Rămâne de văzut ce replică va avea, la toate cele întâmplate în Parlament, președintele Klaus Iohannis și dacă va fi aceasta suficient de puternică pentru a schimba ceva din planurile tripletei PSD-ALDE-UDMR.

Pentru cei care nu au urmărit modificările aduse în Camera Deputaților Statutului magistraților, doar trei exemple:

- „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei” (acum este „Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii”).

- Comisiile parlamentare pentru controlul SRI și SIE vor avea dreptul să verifice declarațiile magistraților privind necolaborarea cu serviciile de informații (acum verificarea o poate face doar Consiliul Suprem de Apărare a Țării).

- „După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin (6), statul se îndreaptă cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii” (*N.A. - problema este cum va fi aplicată această normă astfel încât măsura să nu inducă autocenzura magistratului sau să fie folosită abuziv împotriva acestuia).

În afara Statutului magistraților (Legea nr. 303/2004), mai sunt în dezbaterea Comisiei Iordache legile privind organizarea judiciară (nr. 304/2004) și organizarea și funcționarea CSM (nr. 317/2004). În cea de-a doua este prevăzută înființarea Secției care să-i ancheteze pe magistrați.