Ce însemnă Brexit pentru SUA și migrația mondială

NEW YORK - Votul pentru Brexit a fost un triplu protest: împotriva imigrațiilor în creștere, bancherilor din City of London și instituțiilor UE, în această ordine. Va avea implicații majore. Campania prezidențială a lui Donald Trump va avea enorm de câștigat, la fel ca și alți politicieni cu discursuri populiste anti-imigrație.

Mai mult, plecarea din UE va afecta economia britanică și ar putea să împingă Scoția să iasă din Regatul Unit - ca să nu mai vorbim despre ramificațiile Brexit-ului pentru viitorul integrării europene.

Astfel, Brexit e un eveniment crucial care arată nevoia unei noi forme de globalizare, net superioară status quo-ului care a fost respins de către voturile britanicilor.

În esență, Brexit reflectă un fenomen universal în lumea veniturilor mari: campaniile partidelor populiste pentru restricția imigrațiilor se bucură de o susținere din ce în ce mai mare. Aproximativ jumătate din populația Europei și a Statelor Unite, în general votanți din clasa muncitoare, crede că imigrația a scăpat de sub control și că este o amenințare la adresa ordinii publice și a normelor culturale.

În mai, la mijlocul campaniei Brexit, se raporta că Marea Britanie avea o rată netă a imigrației de 333 000 de persoane în 2015, mai mult decât triplul ratei stabilite anterior de guvern, de 100 000. Vestea a venit în contextul crizei refugiaților sirieni, al atacurilor teroriste și situației precare a copiilor imigranților mai vechi, dar și a mărturiilor mediatizate ale atacurilor migranților asupra femeilor din Germania și alte țări.

În SUA, susținătorii lui Trump se aliază în mod asemănător împotriva celor 11 milioane de rezidenți ilegali, majoritatea hispanici, care trăiesc, în general, vieți pașnice și productive, dar fără a avea viză și permis de muncă. Pentru suporterii lui Trump, elementul crucial al atacului recent din Orlando este că autorul era fiul unor imigranți musulmani din Afghanistan și a acționat dintr-un sentiment anti-american (deși a comite crime în masă cu o armă semiautomată este un gest american).

Foto: Guliver/Getty Images

Avertismentele cu privire la efectele Brexit asupra nivelului veniturilor au fost respinse, (în mod eronat) sau puse în balanță cu dorința celor care voiau ieșirea din UE de a avea control asupra granițelor Marii Britanii. Cei mai mulți votanți ai Brexit din clasa muncitoare au crezut că scăderea veniturilor îi va afecta mai ales pe cei bogați, în special pe disprețuiții bancheri din City of London.

Americanii disprețuiesc Wall Street și comportamentele sale lacome și ilegale cel puțin la fel de mult precum clasa muncitoare britanică disprețuiește City of London. Și acest lucru sugerează un avantaj al lui Trump în fața oponentului său, Hillary Clinton, a cărei campanie este finanțată în principal de Wall Street. Clinton ar trebui să aibă acest lucru în vedere și să se distanțeze de Wall Street.

În Regatul Unit, aceste două curente politice puternice - respigerea imigrațiilor și războiul de clasă - au fost alăturate sentimentului general că instituțiile UE sunt disfuncționale. Cu siguranță sunt. E suficient să ne uităm la modul defectuos în care politicienii cu interese personale și cu viziuni înguste au gestionat criza din Grecia în ultimii șase ani. Instabilitatea constantă a zonei euro a fost de ajuns pentru a îndepărta milioane de votanți britanici.

Consecințele pe termen scurt ale Brexit sunt deja clare: lira sterlină a ajuns la cel mai mic curs din ultimii 31 de ani. În următoarea perioadă, City of London se va confrunta cu instabilitatea, pierderea locurilor de muncă și prăbușirea comisioanelor. Valoarea imobiliară în Londra va scădea. Efectele pe termen mediu asupra Europei - inclusiv probabila independență a Scoției, posibila independență a Cataloniei, prăbușirea liberei circulații a oamenilor în UE, o creștere a politicilor anti-imigranți (inclusiv posibila alegere a lui Trump sau a lui Marie Le Pen în Franța) sunt enorme.

S-ar putea ca alte țări să organizeze referendumuri, iar unele să aleagă părăsirea UE.

În Europa, tendința de a pedepsi Marea Britanie pentru a-i avertiza pe cei care plănuiesc să facă la fel e în creștere. Acest lucru arată cel mai absurd nivel al politicilor europene (vizibil și în atitudinea față de Grecia). Țările rămase în UE ar trebui să reflecte asupra neajunsurilor pe care le au și să le repare. Pedepsirea Marii Britanii - să spunem, prin negarea accesului la piața unică europeană - va duce la destrămarea UE.

Ce ar trebui să se întâmple? Pot să sugerez mai multe măsuri, atât pentru reducerea riscurilor catastrofale pe termen scurt, cât și pentru maximizarea beneficiilor reformei, pe termen lung.

Soluțiile

În primul rând, fluxul migrațiilor ar trebui stopat prin oprirea imediată a războiului din Siria. Acest lucru poate fi obținut prin renunțarea la alianța CIA - Arabia Saudită pentru îndepărtarea de la putere a lui Bashar al-Assad, premițându-i lui Assad să înfrângă Statul Islamic (cu ajutor de la Rusia și Iran) și să stabilizeze Siria (și o abordare asemănătoare în Irak-ul învecinat). Dependența SUA de schimbările de regim (în Afghanistan, Irak, Libia și Siria) este cauza principală a crizei refugiaților din Europa. Dacă se va pune capăt dependenței, refugiații recenți s-ar putea întoarce acasă.

În al doilea rând, NATO nu ar trebui să se extindă în Ucraina și Georgia. Acest nou război rece cu Rusia este o gafă a SUA, cu multă naivitate europeană atașată. Oprirea expansiunii NATO ar însemna dispariția tensiunilor și normalizarea relației cu Rusia, stabilizarea Ucrainei și readucerea atenției asupra economiei europene și proiectului european.

În al treilea rând, Marea Britanie nu ar trebui pedepsită. În schimb, granițele naționale și europene ar trebui să oprească migranții ilegali. Acest lucru nu este xenofobie, rasism sau fanaticism. E de la sine înțeles că țările cu cele mai generoase programe sociale (cele din vestul Europei) trebuie să spună nu milioanelor (sau sutelor de milioane) de posibili imigranți. Același lucru este valabil și pentru SUA.

În al patrulea rând, este nevoie de o restabilire a sentimentului de dreptate și oportunitate pentru clasa de mijloc afectată, al cărui nivel de trai a fost compromis de criza financiară și externalizarea locurilor de muncă. Acest lucru înseamnă urmarea etos-ului social-democratic și investirea masivă în sistemele de sănătate, educație, instrucție și de suport al familiei, finanțate prin creșterea taxelor pentru cei bogați și închiderea paradisurilor fiscale, care spintecă veniturile publice și exacerbează nedreptatea economică.

Mai însemnă și scutirea de datorii a Greciei, ceea ce va duce la sfârșitul lungii crize a zonei euro.

În al cincilea rând, resursele, inclusiv ajutorul extern, ar trebui investite în dezvoltarea economică, nu în război, în țările cu venituri mici. Migrațiile necontrolate din regiunile sărace și afectate de conflict vor deveni copleșitoare, indiferent de politicile adoptate, dacă schimbările climatice, sărăcia extremă și lipsa de aptitudini și educație compromit potențialul de dezvoltare al Africii, Americii Centrale și Caraibelor, Orientului Mijlociu și Asiei Centrale.

Toate acestea subliniază nevoia de trecere de la o strategie de război la una de dezvltare durabilă, mai ales pentru SUA și Europa.

Zidurile și gardurile nu vor opri milioane de migranți să fugă de violență, sărăcie extremă, foamete, boală, secetă, inundații și alte catastrofe. Numai cooperarea globală o poate face.

Traducere de Ștefania Matache, editat de Laura Ștefănuț (titlul și sublinierile aparțin editorului)

Copyright: Project Syndicate 2016 - The Meaning of Brexit

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook

Alte analize pe aceeași temă:

De ce este probabil ca UK să rămână în UE

Ce se va întâmpla cu românii care vor să lucreze sau să studieze în UK

Italia va fi liderul Europei?

Populiștii, productivitatea și evoluția tehnologică

Brexit va fi catalizatorul unei noi crize globale

Brexit a deturnat Marea Britanie de la principala problemă europeană