Brexit a deturnat Marea Britanie de la principala problemă europeană
LONDRA - Controversata campanie care promovează ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană, în ciuda sfaturilor din întreaga lume, se va termina luna aceasta.
Brexiterii, cum au ajuns să fie numiți, nu iau în seamă demonstrațiile clare ale repercusiunilor economice negative pe care ieșirea din UE le-ar aduce Marii Britanii. Ignorarea logicii și a dovezilor amintește de Donald Trump, candidatul republican la alegerile prezidențiale americane care se comportă ca vedeta unui reality show — și al cărui stil politic pare să fi trecut Atlanticul cu ușurință.
Dacă votanții vor decide părăsirea UE, Regatul Unit va face un salt în beznă și va avea un viitor incert.
Din fericire, pronosticurile arată că majoritatea va alege să rămână. Dar chiar dacă bunul simț va triumfa, efectele Brexitozei — un amestec toxic de ambiție frenetică (mai ales din partea fostului primar al Londrei, Boris Johnson), auto-amăgire și ipocrizie — vor persista pentru mult timp după ce rezultatul va fi anunțat.
“Cameron ar trebui să ia inițiativa în a găsi o politică credibilă în problema migrației”
Prim-ministrul David Cameron va avea sarcina de neinvidiat de a reuni Partidul Conservator. Va trebui să găsească un echilibru între generozitate și leadership. Nu va funcționa niciodată plata unei „taxe daneze” (un fel de taxă de protecție, colectată în Anglia secolului 18, pentru vikingi) membrilor neloiali din parlament; dacă li se va da un deget, se vor întinde după toată mâna.
Cel mai important pentru Cameron este să-i convingă pe învinși să accepte verdictul referendumului, în loc să comploteze la o nouă revoltă.
De dragul țării sale și al Europei, Cameron ar trebui să ia inițiativa în a găsi o politică credibilă în problema migrației. Nu este vorba despre o problemă pe termen scurt, declanșată de conflictele din Siria și Afganistan. Este o provocare cu care Europa se va confrunta zeci de ani.
În secolul 19, când populația Europei a crescut de la o cincime la un sfert din populația lumii, milioane de oameni au părăsit continentul. Între 1815 și 1932, aproximativ 60 de milioane de europeni au emigrat. La începutul Primului Război Mondial, doi din cinci oameni aveau origine europeană, la nivel mondial.
Populația europeană dispare
Astăzi, balanța înclină invers. Populația Europei a ajuns la mai puțin de 10% din totalul global și se află în continuă scădere, pe măsură ce alte populații cresc rapid.
Spre exemplu, în ultimii 40 de ani, populația Egiptului a crescut de la 39 de milioane la 93 de milioane. Într-un interval asemănător, populația Etiopiei s-a triplat, ajungând la 101 milioane. Nigeria, cu o populație de peste 186 de milioane, a avut un parcurs asemănător — se anticipează că până în 2050 va ajunge la jumătate de miliard. Se estimează că în prima jumătate a secolului 21, populația Africii va crește de la un miliard la 2,5 miliarde.
După cum am observat, statele falimentare își exportă problemele. Și populația. Țările cele mai sărace din lume au și cel mai mare spor demografic. Au cele mai tinere populații și, cel mai adesea, sunt cele mai susceptibile la crizele guvernamentale.
Fluxul de migranți rezultat va pune țările dezvoltate sub o presiune extremă — mai ales pe cele europene. Gardurile de sârmă ghimpată nu vor fi niciodată răspunsul potrivit. Marea Mediterană a devenit cimitir pentru unii, dar doar o barieră pentru câțiva. Nici măcar statele insulare, precum Marea Britanie, nu pot gestiona criza migrației pe cont propriu.
Este nevoie ca între Regatul Unit, statele vecine și SUA să se încheie un acord pe termen lung. Trebuie ca politicile externe, de securitate și dezvoltare să fie sincronizate, pentru prevenirea migrației în masă (incontrolabilă și haotică), un fenomen care va aduce moartea multor migranți și va alimenta xenofobia în țările în care aceștia își doresc să ajungă.
Trebuie să existe un acord în ceea ce privește gestionarea statelor falimentare și ajutorul dat pentru a le repune pe picioare. Este nevoie de un sprijin pentru dezvoltare acordat strategic, astfel încât țările sărace să crească și să ofere cetățenilor proprii un motiv să nu emigreze. Este nevoie de politici ferme în gestionarea contrabandiștilor, susținute de Consiliul de Securitate al ONU. De asemenea, este nevoie de mai multe resurse navale în Mediterană și de investiții în securitatea granițelor Europei.
Un asemenea efort ar fi în interesul tuturor, nu în ultimul rând al migranților din Africa și Asia vestică. Responsabilitatea ar trebui să fie prioritară și pentru Cameron, care va inventaria oalele sparte din politica britanică la sfârșitul lui iunie — fiindcă aceste măsuri ar fi, în final, și în interesul lui.
Titlul, introducerea și intertitlurile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook
Copyright: Project Syndicate 2016 - A Post-Referendum Agenda for Britain
Traducere de Ștefania Matache
