Ce ameninţă şansele PNL la europarlamentare

În ansamblu, mesajele liderilor liberali sunt adesea corecte, mai ales când se referă la soarta justiţiei, a statului de drept şi a orientării strategice a României. Problema acelor politicieni de la vârful PNL care încă reuşesc, probabil cu mari eforturi depuse în culise, să menţină cârma partidului pe direcţia cea bună este că o parte consistentă a formaţiunii mimează ataşamentul faţă de un parcurs european al României fără compromisuri. De unde această concluzie? Ei bine, din faptul că partidul nu reuşeşte nici acum să facă pasul decisiv de la retorică la reformele interne atât de mult amânate. O atitudine care l-a costat şi până acum, dar al cărei preţ e foarte posibil să crească în noul peisaj electoral, mult diferit faţă de cel din iarna lui 2016.

"Dacă ar fi trăit în Japonia, Tudorel Toader ar fi trebuit să comită seppuku după un asemenea eşec lamentabil, penibil", spunea chiar acum un an preşedintele PNL, Ludovic Orban, după ce secţia pentru procurori a CSM dăduse aviz negativ propunerii ministrului Justiţiei de revocare a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

O declaraţie corectă pe fond, bine croită pe formă şi perfect congruentă cu poziţionările ulterioare ale lui Orban şi ale PNL, cel puţin în speţa Kovesi-DNA. Poziţionări care de altfel au culminat cu anunţul recent că Biroul Executiv i-a mandatat pe europarlamentarii partidului să sprijine candidatura Laurei Codruţa Kovesi la şefia Parchetului European.

Din acest punct de vedere, dar şi din altele (vezi respingerea modificărilor aduse legilor justiţiei şi codurilor penale, criticile privind modul în care coaliţia aflată la putere a tratat bugetul, ori reacţiile liberalilor la scandalul de la vârful Armatei şi derapajele xenofobe ale unor lideri PSD), PNL şi-a asumat deschis şi permanent o orientare pro-europeană şi în beneficiul statului de drept.

Dar ceea ce avem mai sus este imaginea de ansamblu. Care, chiar dacă se poate spune că nu dă rău, nu o poate anula pe aceea care se formează odată ce începi să scanezi suprafaţa cu lupa.

E drept că detaliile deloc benigne nu par să aibă capacitatea de a dăuna serios la început de ciclu electoral, atunci când politicienii victorioşi sunt prea ocupaţi să-şi savureze victoria, iar cei învinşi îşi ling deprimaţi rănile, iar apoi îşi plătesc poliţe între ei. Doar că, în proximitatea următorului ciclu electoral, problemele care au continuat să se acumuleze fără să bată la ochi se pot umfla rapid şi periculos, ca râurile pe timp de viitură.  

Este tocmai situaţia în care se află PNL, iar partea cea mai delicată pentru liberali ţine de faptul că în luna mai au loc deja primele alegeri ale unui sezon 2019-2020 încărcat şi cu mize uriaşe, în care electoratul va fi chemat de patru ori la urne.

"Pe măsură ce timpul trece, PSD şi ALDE se afundă în conflicte interne cu bătaie lungă şi în bâlbâieli răsunătoare, în chestiunea guvernării. În loc să profite de ocaziile incredibile pe care geniul politic al lui Liviu Dragnea i le pune gratis la dispoziţie, PNL ţinteşte, în tot acest timp, spre irelevanţă".

Scriam aceste rânduri în iulie 2017, la două luni după ce le scrisesem pe următoarele: "Problema liberalilor constă tocmai în mecanismele neliberale de care depinde promovarea unor asemenea oameni, ca şi în structurile de conducere în care unii au prins rădăcini mai mari ca ale arborilor seculari, iar alţii şi-au dezvoltat relaţii transpartinice fructuoase. Pe un asemenea fond, nu e de mirare nici faptul că PNL-ul de azi e o voce mediocră spre absentă în opoziţia la PSD-ALDE, deşi conform rezultatului de la urne ar fi trebuit să fie prim-solist".

Au trecut aproape doi ani de la diagnosticul reluat mai sus, context în care se impun cel puţin două observaţii: în interiorul PNL nu s-a schimbat mai nimic, dar în jurul PNL s-a schimbat totul. Detaliez mai jos.

Astfel, nu se poate spune că nu s-a schimbat chiar nimic în PNL din 2017 până în prezent, în condiţiile în care partidul a purces la două excluderi inspirate (Daniel Zamfir şi Marin Anton) şi a făcut o "achiziţie" reuşită (europarlamentarul Siegfried Mureşan, trecut de la PMP la PNL, un politician motivat şi cu evidente conexiuni în Europa, al cărui stil de a face politică este total atipic în raport cu ceea ce putem găsi în PNL).

Nu este neapărat puţin lucru, dar aceste "optimizări" reprezintă încă foarte, foarte puţin pentru un partid de o asemenea talie, în asemenea vremuri şi, mai ales, pentru un partid care trebuie să alerge pe un culoar extrem de competitiv. Iar aici ajungem la ceea ce subliniam ceva mai sus, respectiv că în afara PNL s-a schimbat totul.

Dar totul!

USR şi PLUS, formaţiuni care după alegerile din mai 2019 vor pătrunde în Parlamentul European, iar în 2020 au toate şansele să intre (PLUS) şi să reintre (USR) în Parlamentul naţional, tind să reseteze jocul în politica românească. 

Rod al unor mişcări politice ivite la firul ierbii şi a căror apariţie a fost catalizată pe de o parte de derapajele unei puteri cu tendinţe autoritariste, iar pe de alta de lipsa cronică de apetit a partidelor mari (PSD şi PNL) de a se reforma şi a servi cu prioritate electoratul nu propria clientală, USR şi PLUS au introdus în politica românească trei lucruri care nu au existat deloc în cei aproape 30 de ani de democraţie: un accent fără precedent pus pe integritate, comunicare directă cu electoratul potenţial şi societatea civilă în ansamblu, respectiv transparenţă în două puncte-cheie: activitatea politică propriu-zisă şi modul de întocmire a listelor de candidaţi la alegeri (detalii AICI şi AICI).

Repet: aşa ceva nu a existat în România şi, cred că e destul de limpede acum, nici n-ar fi existat dacă pe scena politică dacă nu ar fi apărut partide precum USR şi PLUS. De ce precum USR şi PLUS?

Pentru a da un răspuns, trebuie pornit de la o primă observaţie. Anume, că în decursul anilor, cu mult înainte de înfiinţarea USR şi PLUS, au apărut numeroase partide, fără ca ele să şi provoace schimbări de substanţă în ceea ce ţine de atitudinea faţă de societate şi de abordare a politicii.

Aşadar, un nume nou nu aduce cu sine şi un suflu nou. UNPR, PC, PMP, ALDE, Pro România - sunt, iată, doar câteva exemple de formaţiuni apărute de-a lungul timpului, care în comparaţie cu PSD ori PNL au putut fi considerate noi doar prin prisma datei la care au fost înregistrate.

De născut, însă, s-au născut gata "bătrâne", fiind în general formaţiuni de lider, iar liderul fiind în general un personaj în căutare nu de schimbări profunde în societate, ci doar de un alt vehicul cu care să-şi continue sau să-şi potenţeze propria carieră politică. În paranteză fie spus, USR a demonstrat deja că nu este o astfel de structură, în condiţiile în care a reuşit să supravieţuiască apoi să se dezvolte după ruptura dintre partid şi fondatorul său, Nicuşor Dan. Acest lucru denotă că are o structură viabilă, iar aspiraţiile membrilor şi electoratului său trec dincolo de ataşamentul orb faţă de un lider carismatic. În cazul PLUS, lucrurile nu sunt încă la fel de evidente ca în cel al USR, e drept, dar modul în care s-a coagulat această mişcare politică formalizată ulterior ca partid oferă indicii destule pentru moment că nu se confundă 100% cu Dacian Cioloş, dar şi că e mai aproape de profilul USR decât de cel al ALDE sau PMP (într-un material separat voi încerca să intru şi în detalii).

Prin comparaţie, aşadar, USR şi PLUS par de origine extraterestră sau, păstrând registrul pământean, prezintă un ADN radical diferit.

Dar poate cel mai interesant element care face diferenţa între USR şi PLUS, pe de o parte, şi celelalte formaţiuni, pe de alta, este că au înţeles un lucru simplu: pentru a exista cu adevărat trebuie să pui pe masă o ofertă-şoc. Şi exact asta au făcut, au pus pe masă o ofertă-şoc, respectiv transparenţă la un nivel fără egal şi accent pe integritate la un nivel fără egal. 

Sunt exact capitolele la care PNL are restanţe istorice şi este important pentru liberali să conştientizeze asta, căci electoratul pentru care se bate la următoarele patru runde de alegeri nu este deloc insensibil la aşa ceva.

Istoria recentă a demonstrat cu vârf şi îndesat că PSD se poate bizui pe un nucleu dur de alegători care nu îi sancţionează derapajele indiferent cât de mari sunt ele. În cel mai bun caz, eventual o parte a acestui nucleu migrează către alţi pesedişti care l-au păcălit în trecut, dar care, pe fondul luptelor interne pentru putere, au ajuns să se regrupeze într-o formaţiune "nouă". Dar dacă faci suma, procentul rămâne acelaşi.

În schimb, electoratul liberalilor nu aplaudă lipsa reformelor din partid şi nici nu se mulţumeşte cu doar câteva oaze de normalitate pe care le poate identifica în anumite zone ale formaţiunii. E limpede acest lucru din fluctuaţia pe care o înregistrează PNL pe axa timpului.

Când uneori eşti aproape de 40%, iar altădată mai aproape de  20%, e limpede că ai un electorat care ţine cartonaşul roşu în buzunar, ba îl mai şi foloseşte.

Altfel spus, cu o floare nu se face primăvară şi nici măcar cu un buchet de flori nu se va întâmpla vreodată asta.

Este marea lecţie pe care PNL nu a dorit niciodată să şi-o însuşească, iar asta pentru că în interiorul PNL persistă o dublă fractură: cea între centru şi teritoriu, respectiv între cei care au capacitatea de a înţelege beneficiile pe care le poate aduce partidului o reformă autentică şi cei care au capacitatea de a înţelege amploarea pagubelor pe care un asemenea pas le-ar produce propriilor afaceri şi reţelelor informale de afaceri şi putere pe carea le-au creat în teritoriu sau la care au fost "invitaţi" să se alăture.

Dar poate că nimeni şi nimic nu poate descrie mai bine încremenirea în proiect a PNL precum citatul de mai jos, cules dintr-un interviu acordat în toamna anului trecut de către europarlamentarul liberal Cristian Buşoi. Da, Cristian Buşoi e europarlamentar PNL...

"PNL privește cu foarte multă responsabilitate și înțelege momentul extraordinar al alegerilor europarlamentare. (...) Evident – PNL încearcă să găsească persoanele cele mai potrivite. Suntem o parte din cei care reprezentăm deja România în PE, dorim să continuăm, venim cu argumentul experienței de acolo, succeselor, lucrurilor pe care le-am obținut fiecare în domeniul său. Eu mai ales în domeniul sănătății, alți colegi în domeniul fondurilor europene, în domeniul politicii agricole – cum este domnul Buda, – în domeniul bugetului UE, cum este domnul Mureșan, în domeniul mediului și al Sănătății, cum este doamna Adina Vălean. Dumneaei, evident, nu și-a mai anunțat oficial candidatura, dar așa cum spuneam, toți cei care au reprezentat PNL și România, au avut succese importante și printre acești europarlamentari, am ținut să menționez și pe cai care nu și-au anunțat deja candidatura. Pe de altă parte, sunt foarte mulți colegi cu experiență în administrație, domnul Hava, Falcă, sau cu multă experiență în politică, precum domnul Crin Antonescu, Vasile Blaga, care intenționează să reprezinte România în PE în perioada următoare".

Dacă scoţi numele Siegfried Mureşan din înşiruirea făcută de Buşoi, devine limpede că, nici măcar în februarie 2019, liberalii nu pot "înțelege momentul extraordinar al alegerilor europarlamentare".