Artizanii din umbră ai victoriei PSD

Nu este mare lucru de spus despre victoria PSD și despre jocul lui Dragnea pentru a obține cât mai multe privilegii și garanții de imunitate în schimbul nominalizării unui premier care să nu lipească un nou stigmat pe fruntea României.

Social-democrații au folosit aceleași rețete și rețele de exploatare a electoratului lor tradițional ca și acum 26 de ani. Folosesc aceleași instrumente de presiune pentru a-și maximiza câștigurile ca și în anii în care Iliescu conducea partidul. Nimic în plus, nimic în minus.

”Surpriza” alegerilor a fost că PSD a primit o mână de ajutor generoasă de la PNL și de la Dacian Cioloș. Ei sunt artizanii din umbră ai victoriei lui Dragnea. Strategia eronată și ezitările lor explică în bună măsură procentele în plus pe care le-au luat social democrații față de estimările de la începutul toamnei.

De ce am pus cuvântul supriză între ghilimele? Pentru că deznodământul putea fi anticipat încă dinainte de începerea campaniei electorale de către oricine a avut răbdare să pună cap la cap câteva lucruri elementare.

Nu trebuia să fii nici măcar jurnalist ca să realizezi că riscurile construcției ”Cioloș nu intră în vreun partid, dar acceptă să fie susținut de PNL și USR pentru un nou mandat de premier” sunt foarte mari. Rândurile de mai jos le-am scris pe 20 octombrie, în editorialul ”Cioloș, la un pas de eșec.”

”Marea speranță a acestei construcții este că PNL și USR vor lua împreună suficiente voturi ca să formeze o majoritate parlamentară alături de minorități și, poate, UDMR. Cu toate acestea, există un risc mare ca acest lucru să nu se întâmple.

Mesajul electoral pe care se vor baza atât PNL cât și USR pentru a lua cât mai multe voturi va fi ”Garantat Cioloș”. Votați-ne pe noi dacă vreți ca Dacian Cioloș să fie în continuare premier. Chiar dacă pare un pic schizofrenic - de ce să vă votăm pe voi și nu chiar pe Cioloș dacă și el și noi ne dorim să continue?! – el va avea în mod cert o anumită eficiență.

Oameni care nu ar ieși altfel la vot o vor face pentru că li se promite continuarea unei guvernări care a limitat în bună măsură marea corupție, la nivelul administrației centrale. Și pentru că Dacian Cioloș este un om onest și cu bun simț, opusul majorității politicienilor. Marele semn de întrebare este: vor fi acești alegători suficienți pentru a împinge PNL și USR, cumulat, măcar spre un 40%?

Dacă ținem cont de două argumente, răspunsul este negativ. Primul: voturile PNL vor depinde, ca și până acum, de performanța mașinăriei de vot din teritoriu. Liberalii nu dau semne că pregătesc vreo mișcare surpriză care să genereze un val de entuzism printre bucureșteni și locuitorii altor orașe mari, pentru a recupera măcar electoratul lor tradițional. Ceea ce va lăsa tot greul pe capacitatea aparatului de partid din țară, și în special din zona rurală, de a-și mobiliza activiștii pentru a scoate voturile necesare.

Dar aici apar două probleme. Mobilizarea activiștilor a fost întotdeauna corelată cu speranțele pe care și le-au pus în legătură cu intrarea la guvernare. Și anume cu primirea de funcții în administrație, cu accesul la contractul publice. De data aceasta, sunt convinși că și dacă vor câștiga vor primi, în cel mai bun caz, firimituri. Pe scurt, nu sunt motivați.

A doua mare problemă este scoaterea din arenă al lui Vasile Blaga. Este de notorietate că în interiorul PNL vechii pedeliști sunt cei ce au dus greul campaniilor, fiind mult mai bine organizați decât vechii liberali. Dar această organizare a depins mult de implicarea lui Vasile Blaga. Care nu era doar un vătaf priceput, dar și stăpânea la perfecție arta trocurilor voturi contra funcții contra bani – după cum ne spune DNA.

Ieșirea acestuia din joc, cuplată cu lipsa de motivare a rețelelor electorale teritoriale, activiști plus clientelă de partid, reprezintă un dublu handicap. Este greu de crezut că ștampila ”Garantat Cioloș”, cu care vor defila și liberalii, îl va putea compensa.

Cu atât mai mult cu cât premierul a spus răspicat că nu se va implica în campania electorală. Dacă el nu este dispus să ajute în niciun fel PNL, de ce ar trage liberalii pentru el?

Al doilea argument împotriva unui scor suficient de bun pentru ca PNL și USR să formeze majoritatea: USR se bate pentru același electorat ca și PNL, dar cu o mână legată.

Scorul bun obținut de USB la locale, în București, se datorează mesajului antisistem cu care a defilat. Sloganul ”PSD-PNL, aceeași mizerie” a lovit prea puțin în PSD, și enorm în PNL. De această dată, aderarea comună la platforma Cioloș îi va împiedica să mai lovească în liberali cu atâta sete cu cât au făcut-o în primăvară. Și cât de credibil va mai fi mesajul anti-sistem când din ”sistem” vor trebui extrași permanent liberalii?

Și unii și alții vor trebui să se limiteze la atacarea PSD. Problema, după cum se știe de mult, este că electoratul stângii este surd și la acuzațiile de corupție și la cele de populism. Oportunitatea de a smulge voturi din acel bazin este ca și inexistentă.

Singura alternativă care le rămâne celor din partidul lui Nicușor Dan este să se declare mai pro-Cioloș decât liberalii. Iar un rol important în această narațiune va reveni foștilor miniștri din actualul guvern. Dar cum și în PNL vor intra unii dintre colegii lor, orice încercare de a împinge mai puternic acest mesaj riscă să cadă în ridicol.

În concluzie, nu doar slaba reprezentare în teritoriu va fi un handicap pentru USR ci și îngustarea marjei de poziționare ca partid anti-sistem. Cum poți să fii o alternativă la partidele existente când tu deja ți-ai dat acordul de a intra la guvernare alături de, cel puțin, unul dintre ele?”

Când am scris textul de mai sus nu îmi imaginam că Dacian Cioloș va avea o prestație atât de slabă în campanie. Că va ajunge să critice PNL că îi folosește imaginea pe afișele electorale. Păi cum să nu o folosească când înțelegerea a fost din capul locului că se vor folosi de el ca vector de imagine iar el în schimb va primi un nou mandat de premier?!

Dar mai ales nu îmi imaginam că va spune, cu două săptămâni înainte de alegeri, că nu intră în PNL sau în USR deoarece nu crede în ele. Cu greu putea să găsească un mesaj mai demobilizator decât acesta.

Cum să te aștepți ca oamenii să voteze cele două partide, pentru promisiunea că te vor pune premier, când nici măcar tu nu crezi în ele?! Și cum rămâne cu principiile dacă recunoști că ai acceptat să fii susținut de două formațiuni în care nu crezi?!

Dacian Cioloș a pus bomboana pe colivă după alegeri. După ce și-a sabotat propriul proiect prin mesajele contradictorii pe care le-a dat, premierul s-a declarat, luni, surprins și dezamăgit că nu au ieșit mai mulți tineri la vot.

În aceeași postare de pe Facebook, făcută a doua zi după alegeri, Cioloș mai spune că trebuie identificate resorturile absenteismului. Dacă este sincer interesat de acest lucru și vrea să tragă concluzii relevante pentru un proiect viitor ar putea începe de la următoarele observații:

Cuvântul potrivit pentru fenomenul la care am asistat duminică nu este absenteism ci demobilizare. Absenteismul este fundamentat pe nepăsare. Demobilizarea are la origini dezamăgirea, frustrarea.

În momente cruciale, cum au fost alegerile prezidențiale din 2014, am avut și peste 6 milioane de români care au înțeles pericolele care ar decurge din victoria unui anume candidat. Asta înseamnă că avem în această țară cel puțin 6 milioane de români cărora le pasă.

Care sunt prezenți atunci când sunt convinși că este vital să iasă la vot pentru a împiedica alunecarea spre trecut. Este absurd să vorbim de absenteism la doi ani după ce un număr atât de mare de oameni ne-au demonstrat că le pasă.

Diferența între 6 milioane, cât au votat pentru Iohannis (sau împotriva lui Ponta, luați-o cum vreți) și doar 2 milioane care au votat PNL și USR (sau împotriva lui Dragnea) este prea mare ca să poată fi explicată prin nepăsare.

Nu poți să ai 4 milioane de cetățeni care se îmbolnăvesc de nepăsare, practic peste noapte. Nu, acești oameni nu au ieșit la vot pentru că nu au fost convinși că revenirea PSD la putere ar fi la fel de catastrofală pe cât ar fi fost alegerea lui Ponta ca președinte. Iar pentru acest lucru nu pot fi făcuți responsabili ei.

Un tehnocrat al alegerilor, al politicii știe că este responsabilitatea lui să convingă de veridicitatea a ceea ce susține în discursul său electoral, nu a cetățenilor să se autoconvingă.

Sigur că vor exista întotdeauna și oameni care știu să-și ia singuri informațiile din surse credibile, verificate în timp, care sunt zi de zi conectați la detaliile actualității și nu au nevoie să li se dumice realitatea pentru a o înțelege. Busola lor funcționează perfect, fără un magnet ajutător. Dar ei vor fi întotdeauna o minoritate, oriunde în lume.

Pentru toți ceilalți care nu sunt atât de interesați de politică, sau pur și simplu au vieți grele și nu au timp să stea cu lupa în mână și să-i urmărească pe cei ce îi mint și îi păcălesc și să-i compare cu cei onești, este nevoie de efort serios ca să îi convingi chiar și adevărurile evidente. Și de și mai mult efort ca să ajungă ”să simtă” că este vital pentru ei să iasă la vot.

Încercarea de a plasa responsabilitatea pe umerii ”absenților” este semn de lașitate. O încercare de autoamăgire care garantează repetarea în viitor a eșecului din 11 decembrie. Doar dacă își vor analiza cu luciditate greșelile au o șansă de a le corecta. Să le sumarizăm.

Saltul PSD a fost posibil pentru că PNL a pierdut la parlamentare jumătate din voturile pe care le-a obţinut la alegerile locale, coborând de la 2,7 milioane la 1,4 milioane de voturi. De altfel, studiul IRES demonstrează clar că a avut lor și un transfer direct de 3-4% de votanți PNL la locale către PSD la parlamentare.

Explicaţia e destul de simplă: foarte mulţi dintre primarii PNL nu s-au implicat sau chiar au trădat. Chiar şi rezultatele obţinute în iunie, pe hârtie, au fost înşelătoare. Pentru că, deşi voturile au fost contabilizate la PNL pentru primari sau consilieri care au candidat sub sigla lor, în realitate ele au o relevanţă politică minimă.

Voturile pentru aceşti aleşi sunt obţinute de ei prin eforturi şi metode specifice - le ştiţi foarte bine - şi se transferă partidului, la parlamentare, doar în măsura în care interesele mai coincid.

Ultima găselniţă este ca un primar trădător să nici nu mai schimbe oficial partidul, astfel încât formaţiunea aflată la putere să nu poată fi acuzată că dă bani doar aleşilor săi.

E mult mai inteligent să împartă fonduri şi la primarii opoziţiei, dar cu precădere la aceia care la alegerile parlamentare au obţinut pentru parlamentarii lor mult mai puţine voturi decât au strâns pentru ei înșiși în iunie.

În timp ce Cioloș a eșuat în a atrage votanți noi, din bazinul celor care nu ies la vot decât la prezidențiale și când simt că sunt în fața unor alegeri cruciale, PNL a greșit și mai tare mizând, ca strategie electorală, tot pe reţelele corupte şi tranpartinice ale primarilor.

Când PNL sau PDL au putut, în trecut, să cointereseze primarii sau măcar să le ofere speranţa unor câştiguri viitoare, mecanismul a funcţionat şi partidul a rămas la putere. Când pe masă a existat o ofertă financiară mai interesantă, dreapta a pierdut.

Exact același fenomen s-a întâmplat și în 2012 cu PDL. Au luat 2,5 milioane de voturi la locale și doar 1,2 milioane voturi la parlamentare, după ce primarii au avut confirmarea că USL va rămâne la guvernare. Exact ca și azi, mulți aleși locali ai PDL au făcut non-combat sau au trădat în favoarea USL.

Care sunt dezavantajele acestei reţete politice? Cine o promovează nu va fi în vecii vecilor o forţă progresistă. Reţelele mafiote ale aleşilor locali sunt la fel de nocive precum cele de la nivel central. Cine se bazează pe ele pentru a obţine voturi nu va avea nici un interes real să permită parchetelor şi serviciilor de informaţii să le destructureze. Cine extrage putere politică din votul cumpărat cu 50 de lei nu va susţine niciodată o reformă administrativă reală, care presupune obligatoriu scăderea numărului de judeţe şi de baroni locali.

Şi, în final, cine practică un dublu discurs, înfierând public corupţia unor aleși, dar mizând pe voturile pe care aceştia le pot strânge, nu va putea câştiga nici un vot de la milioanele de români cărora le este silă de tot ce se întâmplă în culisele politicii.

Povestea cu "victoria zdrobitoare" a PSD și cu nepăsarea tinerilor le convine de minune și liderilor liberali și lui Dacian Cioloș. Basmul cu masele de oameni hipnotizaţi de Dragnea, aidoma feseniştilor din 1990, le oferă o scuză perfectă pentru propriul eşec. Când deznodământul poate fi pus pe seama unui tsunami popular, a unui vot iraţional, asimilat mai degrabă unei dezlănţuiri a naturii, ei par, în cel mai rău caz, victime.

Ca și în 2012, discuţia concentrată pe o idee aberantă de tipul "proştii au închinat ţara PSD-ului" deturnează atenţia de la prestaţia jalnică a liderilor liberali, care nu au anticipat dimensiunea trădărilor şi a noncombatului propriilor primari şi nu au găsit soluţii de contracarare. Dar și de la responsabilitatea lui Cioloș care și-a sabotat propriul proiect transmițând mesaje contradictorii simpatizanților săi.

Atitudinea de resemnare fatalistă în faţa "catastrofei" PSD-iste este cel mai prost răspuns la mesajul foarte limpede pe care l-au transmis românii. Cei care au votat, dar şi cei care au stat acasă.

Problema nu se va rezolva niciodată de la sine, prin "deşteptarea" celor care au votat PSD şi care, chipurile, vor realiza, confruntaţi cu probleme economice şi mai mari, că au făcut o greşeală votând-o.

Astea sunt vise de oameni neputincioşi. Stânga, mai mult sau mai puţin coruptă, competentă, pro-europeană, pro-americană sau pro-rusă, va putea conta pe un potenţial maxim de 5-6 milioane de votanţi încă multă vreme de aici înainte.

Echilibrul politic va fi restabilit doar atunci când dreapta va găsi oamenii credibili şi discursul articulat prin care să-i convingă măcar pe cei ce au votat-o în trecut să o facă din nou. Şi va fi cu atât mai solidă cu cât va reuşi să smulgă din apatie mai mulţi cetăţeni care astăzi sunt convinşi că nici un politician nu îi va putea ajuta vreodată cu ceva.