Legea din România le permite cetățenilor un acces vast la informații publice: de la bugete la contracte de achiziții publice, bilanțuri sau organizarea instituției.
Chiar dacă informațiile ar trebui să fie la un telefon sau clic distanță, se întâmplă ca autoritățile să nu ofere acces. Motivele pot fi diverse, de la lipsă de profesionalism, la corupție. De asta este important ca oamenii să știe care le sunt drepturile și ce pot face atunci când nu li se oferă accesul la informații publice.
La ce informații au cetățenii acces?
Nu doar jurnaliștii acreditați pot cere informații publice, deși aceștia au avantajul de a primi răspunsurile mai rapid (imediat sau în cel mult 24 de ore).
Orice persoană de naționalitate română sau străină poate solicita orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice.
În contextul actual, în care populația este din ce în ce mai conștientă de realitățile sociale și de implicarea civică, o categorie de informații care poate prezenta interes sporit este aceea a contractelor de achiziţii publice și de privatizare: din analizarea lor pot ieși la iveală situații de corupție, nepotism, cheltuirea neeficientă a banilor publici (se poate vedea societatea cu care s-au incheiat contracte, se pot verifica asociații, administratorii, etc.)
Un caracter aparte îl au datele personale (de exemplu: serii de buletin, CNP-uri) care sunt în general exceptate de la accesul liber la informații, conform legislației.
Concret, cui puteți solicita informații cu caracter public?
Oricărei autorități ori instituţii publice care utilizează sau administrează resurse financiare publice, inclusiv regiile autonome. La acestea se adaugă orice societate aflată în subordinea/ coordonarea unei autorităţi publice sau unde statul este acționar majoritar.
De asemenea, sunt incluse și partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică (în măsura în care beneficiază de finanţare din bani publici).
Cum pot fi cerute informațiile cu caracter public?
Informațiile publice ar trebui să se regăsească pe pagina de Internet proprie autorităților publice, afişate la sediul acestora, sau în spaţii special destinate în incinta sediului acestora.
Cu toate acestea, în cazul în care nu găsiți publicate informațiile care vă interesează, le puteți solicita informațiile verbal sau în scris — la telefon, pe e-mail, prin scrisoare recomandată, la ghișeu.
Ce trebuie să conțină o cerere scrisă: (a) numele, prenumele, semnătura solicitantului şi adresa primirii răspunsului; (b) denumirea autorității căreia se adresează cererea; (c) informaţia solicitată. Este recomandabil să specificați că solicitați informația conform Legii nr. 544/2001.
Care este termenul de răspuns?
Termenul este de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării solicitării (în calculul acestui termen nu intră ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlineşte).
Uneori, volumul de informații este prea mare pentru a fi oferit în cele 10 zile, așa că este legal ca autoritățile să amâne până la 30 de zile — dar este obligatoriu să vă notifice.
În cazul în care autoritatea publică consideră că cererea nu face obiectul unei solicitări de informații publice, aceasta trebuie să vă comunice motivarea refuzului în 5 zile.
Dacă solicitarea nu este de competenţa instituţiei respective, aceasta este obligată să o trimită instituţiei/autorităţii competente (şi să informeze solicitantul).
Ce puteți face dacă nu primiți răspuns sau nu sunteți mulțumiți de răspunsul autorității?
În situația în care vi se refuză accesul și considerați că este abuziv:
1. Puteți depune o reclamaţie administrativă în termen de 30 de zile. Dacă plângerea se dovedeşte întemeiată, după cercetarea administrativă, în 15 zile veți afla informaţiile solicitate iniţial, cât şi sancţiunile disciplinare luate împotriva celui vinovat (cine a refuzat accesul la informații).
2. În cazul în care în urma cercetării administrative autoritatea respectivă consideră că refuzul este întemeiat, însă reclamatul consideră în continuare că este îndreptățit să primească informațiile solicitate, acesta poate face plângere la tribunalul în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii publice: pur și simplu merge la registratură și depune o cerere de chemare în judecată (împotriva instituției care nu i-a oferit informațiile publice), în care explică modul în care i-au fost încălcate drepturile.
Sugestii:
- Este util să aflați numele responsabilului cu oferirea informațiilor de interes public din cadrul instituției în cauză și să specificați că vă interesează informația pentru a demara procedurile legale împotriva instituției și angajatului respectiv;
- Este foarte important de avut în vedere termenul în care puteți depune plângerea: 30 de zile de la data expirării termenului de 10 zile. Odată depășit termenul, este foarte probabil ca plângerea înaintată instanței de judecată să fie respinsă (ca fiind prescrisă). Chiar și așa, hotărârea tribunalului poate fi atacată prin recurs la Curtea de Apel;
- Atât plângerea, cât şi recursul se judecă în instanţă, în procedură de urgenţă, deci într-un termen scurt şi sunt scutite de taxă de timbru.
Câteva excepții de la regula comunicării informațiilor cu caracter public
Pot apărea excepții în cazuri în care contractele de achiziții publice, respectiv de privatizare conțin informaţii clasificate din domeniul siguranţei naționale sau au caracter economico-politic și publicitatea acestora ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală sau principiului concurenţei loiale.
Informațiile din timpul unei anchete penale sau disciplinare, pot fi exceptate de la accesul public, în cazul în care ar pune în pericol rezultatul anchetei ori ar primejudui viața unei persoane implicate în anchetă.
În general, pot fi cerute și documente care conțin informații exceptate de la liberul acces, când acestea sunt anonimizate — iar restul documentului este redat ca atare.
Este legal să vi se ceară plata informațiilor cu caracter public?
Accesul este gratuit, dar pot fi solicitate costurile serviciilor de copiere al diferitelor documente. Costul serviciului de copiere este limitat, nu poate depăşi 0,05% din salariul minim pe economie calculat per pagină.
Puteți citit legea care permite accesul la informații publice aici.
Despre autoare: Ioana Anda Bălașa este absolventă a Facultății de Drept (Universitatea din București) și este avocat cu o experiență de opt ani în domeniul dreptului fiscal, societar, al muncii, administrativ, precum și dreptul consumatorilor.
Editor: Laura Ștefănuț (laura.stefanut@digi24.ro)
