Călin Goia (Voltaj): Un 10 august cred că se poate repeta
O ordonanță de urgență pe amnistie și grațiere ar legifera tot ce înseamnă corupție și hoție, iar un protest precum cel din 10 august s-ar putea repeta, crede solistul trupei Voltaj, Călin Goia. Iar asta pentru că societatea civilă nu şi-a pierdut capacitatea de a se mobiliza, susţine artistul într-un interviu acordat emisiunii „În fața ta” de la Digi24, pe care vă invităm să-l urmăriți mai jos.
- Acum douăzeci și ceva de ani începeam să te vedem la televizor, erai mult mai tânăr, dar nu foarte diferit.
- Și cu mai mult păr, aveam plete pe vremea respectivă, sunt 23 de ani de când am debutat la Școala Vedetelor.
- Atunci, Școala Vedetelor a fost un fenomen, nu eșți singurul artist care încă apare pe scenele mari româneșți și care a plecat de la Școala Vedetelor.
- Mai sunt colegi de-ai mei, care sunt în activitate scenică, mulți s-au îndreptat și spre televiziune, stau în spatele camerelor, mai e Adi Despot de la Vița de Vie, Călin Geambașu cu band-ul lui la diverse emisiuni muzicale...
- 23 de ani de când ai apărut ca artist la tv, regreți că ai apucat-o pe drumul acesta?
- Ah, nu, niciodată nu regret, mă consider un om norocos că am putut să fac ceea ce îmi place și să trăiesc făcând ceea ce-mi place, eram student atunci la Academia de Studii Economice, de fapt la Institutul de Studii Economice din Cluj, nu era Academie și m-am transferat la Bucureșți nu pentru Academie, ci ca să fac muzică, să am mai multe posibilități de a ajunge pe marile scene și student fiind, m-am transferat la București și imediat după ce am ajuns la Bucureșți, am intrat în emisiunea Școala Vedetelor.
- Părinții tăi ce au spus când au aflat că vrei să te-apuci de muzică serios?
- Părinții mei, cărora le mulțumesc foarte mult pentru că tot timpul au fost în spatele meu și m-au susținut în ceea ce am vrut să fac, mi-au pus doar o condiție, să am note bune la școală și în rest să fac ce vreau, adică atât timp cât mă țineam de școală și-mi vedeam de treabă, am făcut și mult sport, am făcut și muzică, am făcut tot ce am dorit să fac și am fost susținut de ei. Când le-am spus că vreau să fac muzică, să ajung pe marile scene, mi-au spus foarte bine, dar tu termină-ți facultatea, ca să știi sigur că ai făcut și o facultate.
Un tată implicat
- Acum, la rândul tău, ai copii.
- Da, am trei copii.
- Vreunul dintre ei vrea să facă muzică?
- Încerc să urmez același exemplu al părinților mei, să fiu alături de ei în ce-și propun să facă, nu doresc neapărat să îi fac cântăreți. Cei mari, am doi băieți, 11 ani și 10 ani, cea mică, doi ani jumate cântă foarte mult prin casă, cei mari unul face chitară, celălalt tobe, dar nu pot să spun că sunt atât de pasionați de muzică pe cât sunt de sport, le place mult mai mult să facă sport, cel mare face fotbal, mijlociul e la tenis. Iar eu sunt alături de ei, și la antrenamente și la orele de studiu, dacă e vorba de muzică și o să văd spre ce li se îndreaptă sufletul.
- Ai timp?
- Îmi fac, da.
- În familiile tinere - mai ales acolo unde job-ul tău te cam solicită - cum păstrezi echilibrul?
- Încerc să păstrez echilibrul, nu mai stau ca înainte în studio până la 2 noaptea, mă trezesc la 7 și îi duc la școală și mă culc mai devreme. Normal că nici piesele noi pe care le fac nu mai sunt la fel de numeroase, pentru că timpul e mai limitat, dar nu doresc să mă trezesc peste 10 ani în fața unui adolescent pe care să nu-l cunosc, cu care să nu fi schimbat vorbe cu el sau să nu fi fost în momentele importante ale vieții lui. Așa am făcut cu toți, am reușit să nu lipsesc de la nicio serbare, de la niciun eveniment de-al lor important, merg cu ei la antrenamente, să văd cum evoluează, stau cu ei de vorbă și cred că sunt un tată implicat, dacă îmi fac, așa, o autoanaliză, cred că ies bine.
- Dacă ai un concert și, în paralel, este serbarea copilului tău, ce alegi?
- Nu s-a întâmplat până acum, pentru că în general concertele sunt seara și serbările sunt dimineața la prânz, dar, dacă ar fi să aleg și aș ști din timp, aș alege evenimentul copilului. În cadrul trupei, ne-am făcut această strategie, când sunt momente importante în viața oricăruia dintre cei cinci membri, ele au priorititate, dacă au venit prea din scurt și concertele sunt luate și semnate, atunci se merge la concert. Dar altfel, încercăm să prioritizăm aceste evenimente.
Nu mă văd trăind în altă parte; dar cu un ochi râd, cu altul plâng
- Ascultam azi dimineață melodia 100 de ani, are un vers acolo: N-o lasă să te mai fure, vă adresați țării, României. Călin Goia, întrebare: Îți place țara în care trăieșți?
- Iubesc țara în care trăiesc și nu mă văd trăind în altă parte, dar cu un ochi râd, cu altul plâng, ca orice român în momentele actuale. În urmă cu doi ani, am participat și eu la protestele din Piața Victoriei și, cumva inspirat de energia de acolo, am lansat piesa 10 Zile. Niciodată, noi, că trupă, nu am avut un statement politic, așa, suntem cu un partid, cu un alt partid, și în cadrul trupei mai aveam discuții, dar public nu am avut nicio luare de poziție. În momentul în care s-au întâmplat acele evenimente, ne-am gândit că hoția este de condamnat indiferent că vine dinspre stânga politicii, dinspre dreapta politicii și am fost în unanimitate de acord că trebuie să spunem ceva. Am fost surprinși să vedem cât de dezbinată e lumea, câte reacții și pro, și contra am avut la acel mesaj, dar noi ne-am poziționat foarte clar, împotriva hoției.
- „Fără bani, patrioți numiți golani”.
- Aceste versuri pe care tu le spui acum nu ne aparțin, a fost o provocare lansată fanilor noștri să ne trimită versuri despre România și noi vom face melodia, culmea e că ceea ce simțim și noi, simțeau și eu, cumva, este adevărat, am ales dintr-o sumedenie de versuri pe cele care fac parte din piesă, dar erau foarte multe mai înverșunate decât ceea ce ai rostit tu mai devreme.
- Vorbeam și cu Adi Despot că protestele din Piața Victoriei nu au un imn, spre deosebire de ceea ce se întâmpla acum aproape 30 de ani în Piața Universității, cu Imnul golanilor. Energia asta pe care ai văzut-o în Piață s-a păstrat sau s-a pierdut în ultimii doi ani de zile, cum ți se pare?
Un 10 august este elocvent pentru ceea ce simte România în zilele acestea
- Eu cred că există și mocnește acolo, în fiecare român, și cred că un 10 august este elocvent pentru ceea ce simte România în zilele acestea. Și sondajul făcut acum legat de referendum împotriva amnistierii unor fapte penale este elocvent, la fel, și cred că și datorită faptului că suntem mai conectați prin tot ce înseamnă digital și mai informați, cred că putem reacționa prompt și un 10 august se poate repeta oricând sau alte proteste în Piața Victoriei. Chiar dacă pare că lumea a cam lăsat armele, eu cred că avem capacitatea să ne mobilizăm din nou.
- Sunt mulți din generația noastră care spun că se gândesc să plece din țară, ce le-ai spune acestor tineri?
- Este foarte greu să le spui: Rămâneți și luptați în continuare, când zi de zi, se izbesc de aceleași probleme și încet-încet își pierd speranța. Eu mă aflu într-o categorie fericită și mi-e greu să le spun lor: Nu plecați, că va fi bine. Eu fac ce-mi place, pot să trăiesc din treaba asta, nu aș pleca de aici. Pot să îi rog pe ei să aibă încredere și să lupte în continuare și să rămână aici, pentru că de multe ori pleacă cei mai valoroși oameni, ăsta e marele regret, și merg acolo unde li se oferă posibilitatea de a pune în practică ceea ce au învățat în facultăți, la mastere și așa mai departe.
Un OUG pe amnistie și grațiere legiferează tot ce înseamnă hoție și corupție
- Te-ai gândit ce se va întâmpla în România a doua zi după ce guvernul va da OUG privind amnistia și grațierea?
- Atunci e legiferat tot ce înseamnă hoție, corupție, e un exemplu dat de la cel mai înalt nivel și atunci omul de rând se va alinia la treaba asta. La un moment dat, am fost cu un taximetrist care zicea: Ia, uite, ce fac ăștia, era foarte revoltat, zice: păi, așa o să îl învăț și pe fiu-meu, de ce să stea ca prostul de mine, eu muncesc 10 ore în taxi, mai bine îl învăț să îi dea unuia în cap, că văd că oricum nu pățește nimic. Am avut o discuție aprinsă pe tema asta, că trebuie să păstrăm în jur anumite valori și să nu le părăsim doar pentru ca alții fac altfel.
- Dacă am face un recensământ mental, crezi că românii sunt mai degrabă hoți sau mai degrabă cinstiti?
- Este o întrebare foarte grea, cred că românii ar vrea să fie cinstiți, dar din păcate sistemul acesta corupt și găunos pe unii îi acaparează...și nu-s puțini.
- Tu mergi mult prin țară, cum ți se pare România, dincolo de Bucureșți?
- În mediul rural, este rămasă lumea mult în urmă față de ce văd dincolo de graniță, în cel urban am văzut și orașe care sunt pe linia cea bună, dau exemplu orașul meu natal, Cluj-Napoca. Sau Oradea...
Alianța Vestului - o chestie bună, ar trebui să o facă și cei din Moldova, și cei de aici
- Iată, Alianța Vestului...
- Alianța Vestului este o chestie bună, ar trebui să o facă și cei din Moldova, și cei de aici, cumva să dea un exemplu, cred că de la asta pleacă tot. Lumea se repliază foarte ușor pe niște căi, dacă le oferi acele căi. Eu am văzut transformarea Clujului, de exemplu, îl știu, l-am văzut în perioada lui Gheorghe Funar, ulterior în perioada lui Emil Boc, am văzut ce înseamnă să ai deschidere spre niște investiții, să atragi niște fonduri versus a ține o direcție opacă, așa, care nu duce la dezvoltare.
- Crezi că România se schimbă odată cu trecerea munților înspre Ardeal, arată altfel?
- Este un pic altă mentalitate, da. Eu trăiesc aici și am oameni foarte frumoși aproape de mine, la fel cum am și exemple negative, dar la fel este și peste munți. Dar dacă e să luăm așa, o linie generală, acolo influența cumva, cred eu, austro-ungară a fost mai puternică și există o ordine, o respectare a legii mai mare, vorbesc mai altfel, au un bun-simț. Vorbesc în linii generale, asta nu înseamnă că aici în Bucureșți sau în alte zone, în Moldova, nu există oameni de bun-simț, de calitate. Cum și în Ardeal există oameni mai puțin frumoși.
- Tu conduci, uneori ești șoferul trupei, dacă ai respecta toate regulile, limitele de viteză, în cât timp ai ajunge de la Bucureșți la Oradea?
- Ar fi groaznic și oricum... La un moment dat, am plecat, fusesem în vacanță la schi în Austria, am plecat la 7 dimineața și la prânz, la 1:00, eram la 700 de km distanță de resortul respectiv, foarte odihnit și mi-am dat seama că ăsta este un drum Bucureșți-Oradea pe care îl facem în 10 ore și ne dăm jos din microbuz sleiți de puteri, încercând ulterior să fim plini de energie pe scenă. Cred că această chestiune cu infrastructura este extrem de importantă, lipsa infrastructurii ne-a ținut pe noi ca țară mult în urmă, o rețea bună de autostrăzi în toată țara ar impulsiona orice domeniu al economiei și s-ar simți foarte, foarte tare.
- Probabil că i-ar merge mai bine și trupei financiar.
- Noi ne bucurăm la fiecare kilometru de autostradă în plus, când s-a deschis tronsonul de la Aiud la Turda, după aceea, mai nou nu știam că s-a mai deschis încă un tronson mai mic, 10 kilometri. Wow! Imediat se simte.
Se simte lipsa forței de muncă și în domeniul nostru
- Voltaj este și un business, cum vă merge financiar?
- Exact ca economia, în perioada de criză ne-a mers mai rău, înainte de criză a fost fulminantă toată activitatea, acum, din fericire pentru noi, pentru că suntem o trupă bine aștezată pe piață, 20 de ani am împlinit eu la Voltaj anul acesta, avem așa, o constanță în concerte, nu avem nici foarte multe, dar nici nu dispar cu desăvârșire. Se simte lipsa forței de muncă și în domeniul nostru, e greu să găsește ceea ce înseamnă sunetist, tehnician, să îi asiguri un nivel al salariului.
- Nu au fost niciodată sau au plecat?
- S-au scindat cumva în branșa asta, nu prea mai sunt angajați, trebuie să găsești colaboratori, nu le convine să rămână în același loc, pentru că nu mai poți tu ca entitate simplă să le oferi ce-și doresc ei, între timp ei pot să mai lucreze și în alte părți și cumva au devenit mulți dintre ei liber-profesioniști și sunt angajați per eveniment.
„Camera din față”, un business ca în casa bunicilor
- Tu și un alt coleg ați mai deschis un business, „Camera din față”.
- Da, împreună cu încă doi prieteni, chitaristul trupei și cu mine, împreună cu doi prieteni, într-o seară, stând de vorbă, ieșisem în oraș și am zis: nu ne facem și noi un loc al nostru, unde să ne putem întâlni cu prietenii, unde să povestim, așa cum o facem în seara asta? Și am pornit o ceainărie-cafenea numită Camera din față, care uite, a împlinit 6 ani, nu pot să zic că este un mare business, ar deveni, dacă am mai deschide 4-5...dar este un loc care se susține fără probleme, nu trebuie să mai ducem bani de acasă, un loc în care ne facem și întâlnirile noastre ca trupă cu presa, cu fani, cu prieteni, e un fel de locșor al nostru din București pe care vrem să îl prezentăm așa cum suntem și noi. Cine ne calcă pragul va fi primit cu mare căldură, de-aia îi și spune Camera din față, vine de la acea cameră a bunicilor în care primau oaspeți și care era cea mai dichisită și primitoare dintre toate camerele casei. Nu am renunțat la nimic din ceea ce înseamnă calitate doar ca să eficientizăm cumva business-ul, adică noi, de exemplu la baie avem prosopele pe care le spălăm în continuare zi de zi în loc să punem un sul de hârtie, prăjim acolo cafeaua, avem mai mulți oameni care servesc la mese decât ar zice un business din punct de vedere al cifrelor, tocmai ca omul să se simtă bine, să nu aștepte nota, să fie servit cât mai repede...Am preferat chestiile astea în detrimentul cifrelor mai profitabile.
Amintiri din comunism: cozile și „Mihaela”
- Câți ani aveai la Revoluție?
- 14.
- Ce s-ar fi întâmplat cu tine, dacă Ceaușescu ar mai fi trăit? Ce-ai fi făcut?
- Sunt norocos, puteam fi și mai norocos dacă aveam 5, 6 ani la Revoluție, dar nu am fost atât de atins de comunism cum sunt părinții noștri, cred ar fi fost foarte rău dacă mai rămânea și 10 ani. Noi când am ieșit din Revoluție și îl uram pe Brucan care zicea că și peste 20 de ani va fi la fel, eram total debusolați, n-aveam nicio pregătire de business, de economie de piață, eram total haotici, tarați total după 50 de ani de comunism.
- Ce îți mai aduci aminte din copilăria ta din comunism?
- De cozile de la pâine, de cozile de la carne, de faptul că o conducătoare de supermarket era o zeiță...
- Se numea Alimentară....
- Dacă prindeam pe sub mână Pepsi, niște portocale, wow, mergeam la Bistrița să cumpărăm unt, noi, din Cluj...Sunt foarte multe amintiri...cozile la benzină, circulatul o duminică numere cu soț, cealaltă fără soț
- Copiii tăi te întreabă?
- Le mai povestesc, dar ei nu realizez, le mai spun când se uită câteodată prea mult la desene: băi, opriți-vă, schimbă postul unul după altul de desene animate, de exemplu, voi știți că pe vremea mea mă uităm la Mihaela zece minute înainte de Telejurnal, unde apărea Ceaușescu și după aceea auzeam cântece tot despre Ceaușescu...și cam ăsta era programul...
- Este educația singura soluție că României să îi fie mai bine?
- Clar. Asta este pentru ceea ce milităm și noi și cu piesa De la capăt, dedicată copiilor rămași singuri acasă fără părinți, asta am spus, că generațiile de acum vor fi cele care vor avea grijă de noi peste 20 de ani și că noi trebuie să fim foarte atenți la felul în care îi educăm, în care îi protejăm din punct de vedere psihologic și din toate punctele de vedere, astfel încât ei să se poată dezvolta armonios, pentru ca societatea românească să fie una performantă peste 20 de ani. Acum, din punctul ăsta de vedere, cred că avem multe de schimbat și educația este undeva jos și ar trebui cumva să facem, alături de infrastructură, să prioritizăm educația și toate lucrurile acestea legate de noua generație, de dezvoltarea lor.
Citiți și: Adi Despot, Vița de Vie: Stăm pe un butoi cu pulbere, îmi e teamă că lucrurile o să explodeze
Urmăriți emisiunea „În fața ta” de la Digi24 în fiecare sâmbătă și duminică, de la ora 13:30, la Digi24. Emisiunea este realizată de jurnaliștii Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
