Ligia Pricopi s-a alăturat Digi24 încă de la lansarea televiziunii. Ea este mereu pe teren, la curent cu tot ce se întâmplă în zona Moldovei și ne intră în case cu informații de ultimă oră. La fel cum s-a întâmplat cu noi toți, și ea a fost nevoită să se adapteze “noului normal” și să continue să își facă meseria la fel de bine ca în perioadele de normalitate. Ligia ne-a mai povestit cum a fost prima ei experiență în direct, dar și ce subiect a marcat-o cel mai mult.
1. Faci parte din echipa Digi24 Iași încă din 2012. Îți mai amintești cum a fost prima ta experiență în direct, la Digi24? Dar primul tău contact cu jurnalismul?
Îmi amintesc mai degrabă o emoţie a unei zile de primăvară, o stare diferită de ceea ce mai experimentasem ca jurnalist de televiziune. Ceea ce e surprinzător e că acea emoţie nu a trecut, o percep la fel de puternică şi acum şi ştiu că vine din responsabilitatea de a întâlni constant aşteptările celor care aleg zilnic Digi24 pentru a se informa. E o relaţie de încredere, construită în timp cu telespectatorii şi pentru asta, ca jurnalist, nu poţi să laşi nicio zi garda jos. Evenimentele se întâmplă în ritmul lor, nu după un program de opt ore. Informaţia trebuie livrată la timp, detaliată, completă, nealterată. Iar asta generează acea emoţie de început şi fără sfârşit de care vorbeam, e ca o fundaţie pe care poţi să construieşti mai mult, mai bine. Când am intrat în echipa Digi24 aveam deja câţiva ani buni de experienţă ca jurnalist de televiziune, dar şi de radio. Primul meu contact cu jurnalismul a însemnat radioul, încă din primul an de facultate. Nu mi-am închipuit, nu am plănuit niciodată să fac televiziune, dar aşa a fost să fie, uneori viaţa alege mai bine.
Digi24 venea, la 1 martie 2012, cu un concept nou pe piaţa media, atât din punct de vedere editorial cât şi vizual. Acum, dacă mă uit în urmă, acel pariu pe care l-am pus cu acest proiect acceptat cu toată încrederea este deja unul câştigat. Pot să cântăresc asta după reacţiile celor care ne privesc. Au trecut opt ani pentru care sunt extrem de recunoscătoare, deoarece este perioada în care am învăţat enorm din punct de vedere profesional şi ştiu că mai sunt multe provocări în faţă.
Munca noastră a presupus uneori un ritm ameţitor, pentru că fiecare zi venea cu o nouă avalanşă de informaţii
2. Activitatea ta presupune interacțiunea cu mulți oameni și relatarea de pe teren. Cum a influențat pandemia munca ta?
Pandemia a impus într-adevăr o altă dinamică, însă avem o meserie care presupune adaptare constantă. Şi dincolo de pandemie e posibil ca planurile pe care le facem pentru a doua zi să se schimbe dimineaţa. Relevanţa informaţiei ne reorganizează activitatea în fiecare minut. Aşa că nu am renunţat la interacţiune în această perioadă şi am continuat să relatez de pe teren, dar am învăţat să pun pe primul loc siguranţa, sănătatea, să îmi fac meseria în măsura în care trebuie să respect regulile acestei crize sanitare. Interacţiunea a fost posibilă şi datorită tehnologiei, interviurile online, de la distanţă, au luat locul o perioadă celor clasice, faţă în faţă, iar asta nu a schimbat cu nimic din calitate, din mesaj. A fost o încercare neobosită de a contura ca într-un puzzle situaţia fără precedent pe care încă o trăim, cu ajutorul mărturiilor medicilor, pacienţilor, specialiştilor. Moldova a însemnat debutul fulminant al pandemiei în ţara noastră, cu acel focar de la Suceava. Munca noastră a presupus uneori un ritm ameţitor, pentru că fiecare zi venea cu o nouă avalanşă de informaţii. Şi în tot acest context am apreciat deschiderea extraordinară a oamenilor, afectaţi poate mai mult de acest nou context, de a relata pentru telespectatorii Digi24 experienţele prin care trec.
Nu avem niciodată control asupra evenimentelor, dar trebuie să fim mereu pregătiţi să relatăm despre ele
3. Cât de dificil este să fii reporter pe plan local? Cum arată o zi normală de lucru?
Nimic nu e dificil, dacă îţi place ceea ce faci! Sună ca un clişeu, dar e atât de simplu şi de adevărat. Cel mai mare beneficiu e că, indiferent din ce oraş transmiţi, simţi că eşti parte a unei echipe mari, profesioniste, că ai mereu alături coechipieri extrem de bine pregătiţi, de care te pot despărţi câteva sute de kilometri, cum este cazul colegilor din redacţia de la Bucureşti, dar care ştiu să îţi dea acel sfat potrivit atunci când simţi că e mai greu. Nimic nu ar fi posibil fără munca de echipă. Televiziunea înseamnă conţinut şi imagine, ambele contează în egală măsură. Am şansa să lucrez cu un cameraman extrem de dedicat profesiei. Imaginile care completează informaţiile despre ceea ce se întâmplă în judeţele Moldovei aparţin colegului meu Marian Anicule. Pentru noi normalitatea se traduce de multe ori prin imprevizibil. O zi normală de lucru înseamnă să ne ocupăm de subiectele pe care le-am plănuit de ieri, dar în egală măsură înseamnă să renunţăm la planuri pentru că se întâmplă evenimente noi care au prioritate, nu peste o oră, nu pese două, ci acum. O zi normală de lucru înseamnă uneori să relatăm şi despre trei, patru, cinci subiecte diferite din Iaşi, Vaslui, Suceava, Botoşani. Nu avem niciodată control asupra evenimentelor, dar trebuie să fim mereu pregătiţi să relatăm despre ele.
Momentele care îmi rămân cumva în minte şi în suflet sunt cele care îmi arată cât de multă bunătate există în noi
4. Din tot ce ai relatat până acum, ce subiect te-a marcat cel mai mult?
Ca reporter nu îţi permiţi să te ataşezi emoţional imediat de situaţiile pe care le relatezi. Intervin mai întâi raţiunea, gândirea analitică, logica. Însă în timp sunt nişte trăiri puternice care se decantează după unele evenimente. Tot perioada aceasta a ultimelor luni a venit cu o încărcătură mai mare. Cel mai recent exemplu este al unui medic din Iaşi pe care l-am intervievat prima oară acum două săptămâni pentru a ne povesti efortul făcut de el și de colegii săi de a lucra în plină caniculă în acele costume speciale. În noaptea care a urmat a fost de gardă într-o secţie COVID şi s-a infectat la rândul lui, după luni bune în care a reuşit să stea departe de boală. A acceptat apoi, de pe patul de spital, să intre în direct la Digi24 pentru a vorbi despre situaţia prin care trece, pentru că şi-a dorit să transmită un mesaj de conştientizare. A fost una dintre cele mai tulburătoare mărturii. Era chinuit de o tuse care îl epuiza de câteva zile, nu reuşise să se odihnească pentru că experimentase toate simptomele posibile ale bolii şi spunea că nu vrea nimic altceva decât aer. Şi cu toate astea şi-a găsit puterea să vorbească, deoarece a vrut să tragă un semnal de alarmă.
Dar în opt ani s-au adunat multe astfel de situaţii. Momentele care îmi rămân cumva în minte şi în suflet sunt cele care îmi arată mereu şi mereu cât de multă bunătate există în noi. M-au marcat oamenii pe care i-am văzut adunaţi în faţa Palatului Culturii, la vizita Papei Francisc din 2019, cum de altfel mă impresionează puternic oamenii care vin în pelerinaj an de an, în octombrie, la Sfânta Parascheva, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. M-au marcat şi lecţiile primite de la copii ambiţioşi, şi au fost mulţi, care în ciuda dificultăţilor financiare din familie au rezultate excepţionale la şcoală şi planuri mari. Sunt acele momente care îmi reamintesc că doar noi ne impunem limitele.
5. De ce să aleagă românii Digi24? Transmite-le un mesaj celor care te urmăresc.
De la oamenii pe care îi întâlnesc în fiecare zi învăţ mereu că ceea ce contează este buna-credinţă, dincolo de perseverenţă, ambiţie şi multă muncă, fără de care nu se poate. E un lucru valabil pentru orice profesie. Buna-credinţă înseamnă respect pentru cel cu care intracţionezi, iar cei care ne privesc în mod constant ştiu foarte bine de ce au făcut această alegere, au deja argumentele lor pentru care preferă Digi24. Reacţiile acestor oameni îmi dau convingerea că suntem pe drumul cel bun, că nevoia lor de a primi informaţie de calitate se întâlneşte în mod fericit cu modul în care alegem noi zi de zi să ne facem meseria. Ei ştiu că găsesc aici informaţie suficient de diversă, dar mereu abordată în detaliu, cu responsabilitate, informaţie care contează, informaţie care îi priveşte.
