Pe durata stării de urgență, Digi24 a funcționat în schimburi de tură la 14 zile. În acest nou context, două săptămâni echipa a fost împărțită în două și fiecare sub-echipă trebuia să poată susține funcționarea televiziunii în cazuri extreme. Reporterii Digi24 au fost vârf de lance, iar implicarea lor deosebit de importantă a venit la pachet cu grija pentru a-și proteja atât propria sănătate, cât și pe a celor din jurul lor. Meseria de reporter înseamnă, prin excelență, interacțiunea cu oamenii, cu sursele, prezența la fața locului în timpul evenimentelor. Măsurile impuse de autorități au limitat semnificativ interacțiunile și mobilitatea, ceea ce, evident, a schimbat multe și în modul de lucru al reporterilor. I-am întrebat, după trecerea stării de urgență, cum au perceput ei jurnalismul din teren, cum a modificat pandemia modul lor de a lucra și interacționa cu interlocutorii, cum au reușit să își facă meseria cu succes în contextul crizei sanitare.
Ce a înseamnat această stare urgență pentru tine?
Andreea Georgescu: Starea de urgenta a fost una dintre cele mai solicitante perioade din cariera, care mi-a pus la încercare rezistența, dar care mi-a confirmat, încă o dată, că am ales bine și că lucrez în redacția potrivită.
Cezara Scutari: Starea de urgență a fost o provocare pentru mine. Am început să mă reinventez, să găsesc modalități de a lucra în orice condiții și de a comunica de la orice distanță. Tehnologia mi-a fost un prieten loial în această perioadă. Am reușit să iau interviuri de la persoane aflate chiar la sute și mii de kilometri distanță, online.
Ana Maria Tuică: Educația, marea provocare a pandemiei! Starea de urgență m-a obligat să aduc în fața telespectatorilor, fie ei elevi, cadre didactice ori părinți cât mai multe răspunsuri la întrebările și problemele stringente care au apărut odată cu suspendarea activității unităților de învățământ. În acest răstimp, am încercat să pun cap la cap informațiile pe care le așteptăm cu toții. Nu cred că există om care să nu fie interesat de starea, lipsurile și evoluția acestui domeniu, într-un an cu siguranță istoric pentru învățământul românesc.
Mădălina Chițu: În cei aproape 13 ani de când lucrez în presă nu am mai trăit o astfel de experiență. Până acum, practicarea meseriei, care implică mersul pe teren, intrarea în contact cu diverse persoane cheie din poveste, nu a presupus punerea în pericol a sănătății persoanelor din jurul meu. În toată această perioadă nu m-am gândit că mă pot îmbolnăvi eu, ci că pot să dau mai departe - părinților, bunicilor și chiar colegilor.
Andreea Bratu: A însemnat iubire, grijă și responsabilitate. Să le luăm pe rând. Cred ca este unul dintre principalele cuvinte care descrie profesia de jurnalist este responsabilitatea. Iar într-un context atât de dificil, în momente atât de delicate, responsabilitatea unui jurnalist este mai mare decât niciodată. Pe perioada stării de urgență, oamenii au fost nevoiți să stea aproape tot timpul în casă. Nu este un secret faptul că pentru unii dintre români, ocupația principală, singura alinare și chiar, uneori, singura speranță era legată de ce auzeau la televizor. Și atunci, bineînțeles, că m-am simțit datoare să aleg cu și mai mare grijă fiecare cuvânt pentru a transmite informații corecte, însă, fără să alimentez îngrijorarea, poate chiar panica pe care o simțeau uneori cei de acasă. Apoi, eu cred că dincolo de cuvinte, telespectatorilor le transmiți starea, implicarea și energia cu care spui respectivele vorbe. Fiecare informație pe care am transmis-o a avut la bază grija, iubirea și respectul pentru cei de acasă. Sper că am reușit să transmit acest lucru.
Alexandra Georgescu: Tot ce s-a întâmplat în starea de urgență a însemnat o schimbare atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. În viața personală am învățat să am mai mult grijă de mine, am realizat ca eu sunt singura care poate face acest lucru. Și modul în care îmi desfășor activitatea la muncă s-a schimbat complet. Multe interviuri s-au mutat în online, am fost nevoită să aflu informații doar prin intermediul telefonului. Pentru jurnaliști faptul că pot intra în contact cu multe persoane înseamnă până la urmă informație, iar fără aceste întâlniri față în față, informațiile au fost mai dificil de obținut. Am reușit însă să mă adaptez rapid, pentru că în televiziunile de știri informația nu reprezintă putere dacă nu este și o informație obținută cât mai repede.
Maria Moiș: Noi am lucrat o perioadă în ture, iar când eram acasă am susţinut în permanenţă echipa din redacţie cu informaţiile din domeniul pe care eu îl acopăr, cel al afacerilor interne.
Cum ai reușit să lucrezi în condiții de distanțare socială și restul regulilor aduse de pandemie?
Andreea Georgescu: A fost mai dificil, e adevărat, pentru că nu doar o dată autoritățile au profitat de regulile de distanțare ca să se ascundă, dar mi-am dat seama că se poate lucra și de acasă, chiar dacă sunt condiții mai dificile, chiar dacă nu ai mereu tot ce îți trebuie la îndemână.
Cezara Scutari: Am devenit dependentă de măști și de mănuși sanitare. În orice loc mergeam, foloseam dezinfectant de mâini sau spirt până când mâinile mele începeau să arate din ce în ce mai „bătrâne". În același timp, sunt foarte recunoscătoare sorții că sunt reporter, pentru că nu suport să stau mult în același loc și m-am aflat în mișcare mai mult decât oricare dintre apropiații mei. Respectând distanțarea socială și toate celelalte reguli, am continuat să am intervenții live și să discut cu oameni din multe domenii, în turele de muncă.
Ana Maria Tuică: Sunt convinsă că nu putem crește sănătos dacă fundamentul este viciat, toxic ori fragil. Din păcate, perioada aceasta a scos la iveală epidemia de neajunsuri din Educație. Și am considerat că este responsabilitatea mea să informez corect, obiectiv și că am o datorie morală să ofer răspunsuri milioanelor de familii din România. Desigur, este greu să mulțumești pe toată lumea. Însă împlinirea mea se regăsește în mediul online, tocmai acolo unde ar fi trebuit să se mute și școala celor mici. Multe dintre declarațiile autorităților, pe care le-am obținut în exclusivitate pentru Digi24, au fost distribuite pe rețelele de socializare și au stârnit, la rândul lor, un val de reacții.
Așadar, nu mi-a fost greu să lucrez în condiții de distanțare socială, pentru că o parte dintre subiectele pe care le-am abordat “s-au născut” pe internet. Am avut sprijinul logistic necesar pentru a-mi desfășura activitatea în condiții bune. Însă, da, recunosc! Mi-au lipsit munca de teren, orele petrecute la filmări, interacțiunea directă cu interlocutorul, emoția pe care o poți stârni și surprinde, cu un strop de talent, grație camerelor de filmat și colegilor mei operatori extrem de inspirați.
Mădălina Chițu: Televiziunea presupune muncă în echipă. În realizarea unei știri, a unui interviu și chiar a unei intervenții în direct sunt implicate cel puțin 2 persoane. A trebuit regândit tot conceptul în așa fel încât să evităm pe cât posibilul contactul chiar și la 3 metri distanță și echipați corespunzător - măști și mănuși. Cea mai mare provocare pentru mine în toată această perioadă: cum să obțin informații, să găsesc povești la distanță de toți oamenii responsabili de realizarea unei știri.
Andreea Bratu: Nu mi-am pus niciodată această întrebare. Atunci când iubești ceea ce faci în fiecare secundă și te bucuri de orice moment pe care ți-l oferă profesia, nu îți pui problema dacă și cum vei reuși. Cred că pur si simplu îți faci meseria, faci ce îți place mai mult, indiferent dacă afară sunt 40 de grade sau daca este furtună, indiferent daca trebuie să fii într-o încăpere supraaglomerată sau să stai la distanță de colegi și de oamenii dragi, indiferent dacă participi direct la o ședință importantă sau afli totul pe surse. Acesta este jurnalismul, informația este cheia și trebuie să te descurci să o obții și să o transmiți oricât de cât de greu ar părea, pentru că dacă te încurci în astfel detalii, s-ar putea să uiți pentru ce ești acolo - pentru public.
Alexandra Georgescu: Distanțarea socială a însemnat până la urmă o apropiere, dar prin alte modalități. Avantajul nostru, al tuturor, este că putem folosi internetul. Fără aceste modalități de a comunica online ne-ar fi fost foarte greu să ne facem treaba.
Maria Moiș: A fost complicat să ne facem meseria în condiţiile impuse de lege. Noroc cu aplicaţia Skype şi cu telefoanele smart care permit înregistrarea video la standarde înalte. În plus, eram obişnuiţi să cerem lămuriri de la autorităţi la finalul unei conferinţe de presă, de pildă, ceea ce nu s-a mai putut întâmpla în multe ocazii pe perioada stării de urgenţă, pentru că anunţurile importante erau făcute printr-un sistem unic la care aveam toţi acces, dar fără jurnalişti în sală. A fost şi teamă poate uneori... Într-o seară, aflasem că o persoană decedată care avea şi COVID-19 fusese lăsată în apartamentul în care a murit de aproape 24 de ore. Autorităţile pasau responsabilitatea dintr-o parte în alta, familia căuta vinovați, cadavrul era tot acolo... Se făcuse aproape miezul nopţii. Pentru a putea relata despre caz, a trebuit să intervievăm locatari panicați, membri ai familiei, poliţişti... toţi adunaţi la scara blocului unde locuia femeia decedată, pentru că era vorba despre o doamnă care trăia singură. Ştiu că am consumat tot dezinfectantul pe care colegul meu operator îl avea în maşină, era pentru prima oară când eram atât de aproape de "un caz COVID".
Ce ai aflat despre tine nou, neașteptat în această perioadă?
Andreea Georgescu: Mi-am dat seama că pot construi un subiect cu puțin, dar care să fie totuși complet și interesant, mai ales când toată lumea caută informații clare și ușor de asimilat despre un subiect care ne-a afectat pe fiecare dintre noi. A fost și un exercițiu de responsabilizare, pentru că la evenimente de mare anvergură conștientizezi cât de mult contează informațiile pe care le transmiți.
Cezara Scutari: Am aflat că nu îmi este frică de dificultăți. Am învățat să iau maximul de la viață, să folosesc circumstanțele în folosul meu. Și m-am convins pentru a suta oară că nimic din ceea ce fac la Digi24 nu ar fi posibil fără ajutorul colegilor mei operatori, care știu să transforme orice idee pe care le-o zic în imagini de calitate, urmărite ulterior de telespectatorii noștri, și fără de colegii din redacție, o adevărată familie. Ei mi-au fost aproape în vremurile grele în care vizitarea rudelor și prietenilor mei din Basarabia a devenit un plan îndepărtat.
Ana Maria Tuică: Ce am aflat despre mine?! Nu multe lucruri noi. Însă am învățat să nu îmi mai pun singură bariere și să profit mai mult de această perioadă istorică, dificilă și extrem de ofertantă, în ciuda tuturor limitărilor și a restricțiilor impuse.
Mădălina Chițu: În toată această perioadă am învățat cum să mă reinventez ca om, ca jurnalist, de la o oră la alta. Toată această experiență, care încă nu s-a terminat, m-a pus în situații neașteptate. Până acum nu credeam că pot face știri de la mine din sufragerie. Ei, bine, da, acest lucru s-a întâmplat.
Andreea Bratu: Am aflat...sau mai bine spus am reaflat, cât sunt de sensibilă la poveștile celor din jur, chiar dacă nu îi cunosc. Având experiența directului m-am educat în așa fel încât să nu mă las vreodată acaparată de emoții, pentru că rolul meu la o transmisiune este să pun subiectul în valoare, nu pe mine. Ce se întâmplă însă după ce ieși din direct? Am primit în această perioadă mai multe mesaje ca niciodată de la telespectatori. Răspund întotdeauna la toate. Multe dintre ele m-au impresionat până la lacrimi. Fie ca îmi povesteau cât de greu trec prin această perioadă, fie că îmi mărturiseau că le-a adus puțină bucurie zâmbetul meu de la finalul transmisiunii, fie că îmi mulțumeau pentru informațiile oferite, absolut toate aceste mesaje m-au impresionat și le mulțumesc pentru încredere și cuvintele frumoase.
Alexandra Georgescu: Starea de urgență mi-a arătat că pot schimba lucruri într-un timp foarte scurt. Am învățat să mă adaptez mai rapid la schimbare și să fiu mult mai deschisă la nou.
Maria Moiș: Nu am stat chiar atât de mult în izolare, am reușit să mă adaptez rapid. Mi-am dat seama că sunt importante lucrurile de care cumva uitasem și mi-am făcut timp și mai mult pentru familie.
