Grifon, arcadă, mascaron. Nu sunt numele unor detalii arhitecturale din Roma, Viena sau Paris, ci comori nedescoperite din Bucureşti, un oraş pe care trecătorii nu au nici răbdarea, nici timpul să îl admire.
Aşa se face că echipa de vânători urbani Viajoa a iniţiat un proiect ce-şi propune să reînvie frumuseţea oraşului, ignorată cu bună ştiinţă. 200 de tineri s-au strâns în faţa Teatrului Naţional şi au pornit la marea vânătoare... de comori urbane.
„Un astfel de eveniment are mari şanse să schimbe percepţia bucureştenilor, pentru că îi învaţă să se uite după elemente arhitecturale, după lucruri pe care nu le observă zi de zi şi îi ajută să vadă oraşul cu ochi de turist”, explică Gabriela, organizator.„Cartierele comuniste din Bucureşti sunt teribile, iar centrul este frumos. Sunt anumite străduţe care sunt desprinse parcă dintr-o altă capitală europeană. Nu-ţi vine să crezi că sunt în Bucureşti”, adaugă Ioana.
Vânătoarea este concepută ca un eveniment educativ. Echipe formate din 4-5 tineri exploratori au un scop precis: să descopere farmecul clădirilor din Cartierul Batiştei. Arcade, bovindouri, zigurate şi rozete stau bine ascunse sub patina timpului şi aşteaptă să fie admirate.
Aceasta este premisa de la care a pornit proiectul Viajoa: avem o capitală frumoasă, ne lipseşte însă curiozitatea de a o descoperi.
Echipele sunt gata de start, se dau sfaturi de ultimă oră, aparatele foto sunt pregătite, urmează marea vânătoare. „Sunt cinci categorii principale: elemente decorative, elemente de arhitectură, graffitiuri, categoria cine mai e şi ăsta, unde va trebui să găsiţi diverse plăcuţe, case memoriale, personalităţi care au locuit prin zonă şi categoria de creativitate, outside the box, unde ne aşteptăm să fiţi creativi”, spune Teodora.
Daca privim spre cer, multe comori ies la iveală. Secretul însă stă bine ascuns în indiciile ingenios formulate ale organizatorilor.
Răzvan este IT-ist şi participă pentru a doua oară la vânătoarea de comori. În echipa sa, totul este organizat ca la carte: „Eu sunt pozarul, fiecare are o hârtie, ca să fie mai uşor am împărţit task-urile şi mergem, urmărim traseul pe care ni l-am notat, străzile pe care le-am putut identifica”.
La vânătoarea de comori participă și străini
Exploratori curioşi să descopere faţa nevăzută a Capitalei nu sunt însă doar bucureştenii. O olandeză şi o estonă se declară la rândul lor fascinate de experienţa vânătorii. „La fiecare ediţie au participat şi străini, ei sunt mult mai bucuroşi decât noi că li se oferă o astfel de şansă, chiar dacă nu-nţeleg ce-i ăla capitel, ce-i ăla mascaron”, spune Gabriela.
Cascheta unui general la Biserica Icoanei, un balcon semicircular pe Blanduziei şi un inorog chiar în centrul Capitalei sunt doar câteva dintre comorile de pe traseu.
După două ore şi jumătate de vânătoare urbană, cei 200 de tineri participanţi se pot lăuda pe bună dreptate că au descoperit… un nou Bucureşti. Un oraş frumos pe care am uitat să-l privim cu ochi blânzi. Din fericire însă, există şi oameni pentru care el nu înseamnă doar gropi, praf şi trafic intens, ci o adevărată comoară. Totul este să privim către cer.