Aşa a aflat cum era copilul Dan C. Mihăilescu şi ce îi spunea întotdeauna mama sa.
„Mama mi-a spus, pe la 5-6 ani, când eram botos şi obez: tu trebuie să arăţi întotdeauna lumii o faţă de sărbătoare. Asta mi-a rămas în cap. Că atunci când eşti în lume, tu nu trăieşti pentru persoana ta. Tot răul pe care îl ai în tine trebuie să-l alchimizezi cumva şi când ieşi în lume trebuie să ai o faţă de sărbătoare. Asta m-a cam tulburat şi m-a făcut să depind exagerat de ceilalţi. Eu eram un tip retras, un bursuc închis înlăuntrul său. Şi ideea că trebuie să ieşi în lume curat, spălat, vesel m-a obsedat ani şi ani”, povestește Dan C. Mihăilescu.
Se descrie pe sine ca fiind un om al contrastelor, o natură temperamentală, deschisă şi, cu o mare calitate: sinceritatea.
„Cioran mi-a zis, prin anii 90: noi aştia care vedem viitorul în negru, vedem lumea ca şi cum este într-un apocalips perpetuu, noi trebuie să fim cei mai vitali, cei mai tari. Putem învăţa să dansăm pe ruine căci nimic nu ne mai miră, nimic nu ne mai sperie. Eu sunt însă un am al contrastelor. Pe de o parte propovăduiesc ca Noica buna resemnare, pe de altă parte un activism turbat, aproape isteric. Deşi sunt în pragul a 60 de ani, încă am o doză de infantilism periculos sau atrăgător, nu ştiu. Dacă vreau să se ştie ceva din firea mea e că nu mint”
Dan C. Mihăilescu nu se declară un fan al poporului român
„Suntem o naţiune dezosată. Mi-aş dori să nu mai fim atât de acomodanţi, de descurcăreţi, să fim mai fermi. Unde s-a mai văzut, în ce ţară din lume să pui în dreptul cuvântului mită sau şpagă cuvântul dreptul... i-am dat dreptul. Adică o fărădelege devine dreptul cuiva, anormalul devine normal”, spune el.
Dan C. Mihăilescu a mai povestit la emisiunea de sâmbătă și despre ce a însemnat perioada comunistă pentru scriitor, cum şi de ce s-a înscris în partid, despre cum şi-a cunoscut soţia, amintiri legate de muzica acelor ani ori despre gustul pe care îl aveau Coca Cola şi ţigările Lucky Strike.