BONTON. Cum se vede România prin ochii unui iranian care a învăţat doina şi a venit să cânte la festivalul George Enescu
„Sunt din Iran, destul de departe. Am fost crescut acolo până la vârsta de 17 ani. Da, mă simt iranian. Sunt aici de 7-8 luni, dar am venit prima dată în România acum doi ani, am venit să cânt la festivalul George Enescu. Acum ceva vreme trăiam în Olanda, şi am venit să cânt la festivalul George Enescu, dar starea de aici, oamenii, mentalitatea, chiar m-au atras. Aşa că aş putea spune că este cea mai apropiată de casă mea. Mi-a plăcut şi am decis să fac ceva proiecte aici, aşa că lucrez la câteva proiecte în ultimele 7-8 luni. Am trăit în Europa de Est în diferite ţări, dar România are mai multe în comun cu Iran din toate ţările Europei de Est. Sunteţi chiar deschişi, şi nu mă simt că un străin aici, şi ăsta este un lucru bun, pentru că întodeauna m-am simţit ca un străin în alte ţări”, povestește Mehdi Aminian.
Este instrumentist şi a rămas în România pentru că a găsit aici o comoară: muzică populară românească. A cântat pe scenă cu maestrul Grigore Leşe, după care a făcut patru excursii în Maramureş. La Lăpuş i-a venit ideea să facă proiectul „Roots Revival Romania”, bazat pe muzică noastră tradiţională.
„Noi am găsit cântecele uitate din Maramureş şi cu ideiile noastre, eu din Iran, un alt muzician din Turcia, o altă domnişoară din Irlanda...Eram toţi, din șapte ţări diferite. Aşa că după propriul gust am recompus melodii cu diferite teme din Maramureş pe care le-am adus înapoi la Bucureşti”, spune artistul.
România nu este însă doar cântec şi voie bună.
„Ce nu îmi place în România? Am vorbit cu ceva oameni, de câteva ori, şi nu cred că este rasism, dar este un fel de sentiment negativ faţă de ceva clase sociale ca de exemplu romi, despre care aud păreri puternic negative şi comentarii. Şi mentenanţa oraşului. Aveţi un oraş aşa de frumos, care are nevoie de mai multă grijă şi de mai multe servicii publice. Dar cred că lucurile bune sunt atât de multe încât nu observ lucrurile rele”, precizează Mehdi.
Iranianul a mai remarcat că Bucureştiul are şi el o caracteristică cel puţin ciudată: „Cred că aveţi destul de multe farmacii, posibilitatea de a mă plimbă şi a cumpără un paracetamol este mai mare decât posibilitatea de a cumpără o apă minerală, din orice punct al oraşului. Asta este destul de nebunesc”.
Pentru români, Iranul pare o altă lume. Însă Mehdi Aminian crede că obiceiurile în care ne asemănăm sunt mult mai multe decât cele prin care ne deosebim.
„Avem destul de multe valori precum respectul pentru bătrâni până la aprecierea faţă de artă în special pentru poezie. Cultură noastră accentuează foarte mult poezia şi literatura. Aveţi acest obicei, ca atunci când aveţi un oaspete să îi spuneţi „Te rog, ia!”. Aproape că vă forţaţi oaspetele să ia ceva mâncare, aşa suntem şi noi. Nu vezi aceste valori în Vest, pentru că este o societate individualistă. Alt lucru este respectul pentru părinţi. În Vest este foarte obişnuit ca atunci când părinţii îmbătrânesc să îi pui într-un azil special pentru bătrâni, Ca un produs. A ieşit din uz, îl punem acolo. Dar este ceva destul de urât şi rău în cultură noastră şi cred că împărtăşim aceeaşi părere ca voi din România”, crede Mehdi Aminian.
În timp ce radiourile abundă de muzică românească de club, un tânăr frumos, venit de la mii de kilometri distanţă, îşi găseşte inspiraţia în folclorul românesc. Mehdi Aminian este unul dintre străinii care iubeşte România pentru oamenii şi tradiţiile ei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
