Într-un modest atelier din Râmnicu Vâlcea, Alexandru Ilinca, ultimul opincar din Oltenia, se încăpăţânează să-şi ducă meşteşugul mai departe. Un meşteşug făcut cu credinţă şi respect.
„Orice meseriaş, înainte de a începe lucrul, se închină, ca să îi iasă treaba aşa cum trebuie. Şi-aşa e obiceiul, nu? Eu duc o tradiţie care e foarte veche, opincăritul. Şi-am învăţat-o de la taică-meu, care lucrează şi-acuma, are 86 de ani”, spune Alexandrul Ilinca.
„Şi, văzând cum se fac opincile, am început şi eu pe lângă el. Mi-am însuşit tehnica, dar n-am rămas la ţară. Şi am venit la Râmnicu Vâlcea, unde m-am făcut croitor. Dar de tradiţie nu m-am dezlipit. Mergând pe la anumite evenimente cu meşteri populari, am văzut că lipseşte opinca. Aveau ii, aveau cojoace, aveau de toate, dar nu existau opinci. Şi-aşa am luat hotărârea ca să contribui şi eu cu ceva la menţinerea tradiţiei şi continuarea ei, pe cât e posibil. Şi, uite-aşa, m-am apucat de opinci”, adaugă opincarul.
Alexandru Ilinca are 61 de ani. Atelierul său este ca un muzeu: vase din ceramică, obiecte din lemn, țesături, cojoace și unelte străvechi. Meșterul are aici și o colecție de opinci foarte rare. Cea mai veche are 140 de ani.
În România opincile sunt tot mai puţin căutate şi cumpărate, dar meşterul Ilinca are mulţi admiratori de peste hotare. Merge la târguri şi promovează cu fiecare ocazie tradiţiile şi cultura românească.
Dintre toate lucruile care ies din mâinile sale, lui Alexandru Ilinca opinicile îi sunt cele mai dragi. Împlinirea sa este aceea de a vedea ca sunt admirate şi preţuite în lumea întreagă.
Reportajul integral, în fișierul video atașat.