„În semn de omagiu adus memoriei lui Gabriel Garcia Márquez, am decretat un doliu naţional de trei zile”, a declarat Juan Manuel Santos, cu ocazia unei scurte alocuţiuni, solemne, la televiziune.
Şeful statului columbian a cerut, totodată, „arborarea drapelului naţional în bernă în toate instituţiile publice”.
„Sperăm că toţi columbienii vor face la fel în casele lor”, a adăugat acesta.
În vârstă de 87 de ani, Gabriel Garcia Marquez s-a stins din viaţă în locuinţa sa din Mexic, din cauza unei infecţii pulmonare. Cunoscut mai ales pentru romanul său „Un veac de singurătate”, scriitorul latino-american este considerat a fi creatorul realismului magic în literatură. Câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, el va fi incinerat potrivit dorinţei familiei sale.
Pe 6 martie 2014 a fost ultima apariţie publică a scriitorului columbian, în chiar ziua în care împlinea 87 de ani. A ieşit la poarta casei în care a locuit în ultimele trei decenii, pentru a se întâlni cu zeci de jurnalişti şi admiratori, care i-au cântat „La mulţi ani!”, fără să ştie că o fac pentru ultima oară.
Născut în 1927, la Aracataca, în nordul Columbiei, Gabriel Garcia Marquez a dat dovadă de timpuriu de o uimitoare imaginaţie şi creativitate. Student la Drept, el a decis să devină jurnalist şi a renunţat la studii. Şi a îmbrăţişat jurnalismul cu o pasiune care l-a urmărit toată viaţa şi care a fost apoi depăşită doar de iubirea sa pentru literatură. Mărturisea prietenilor că s-a apucat de scris numai pentru a demonstra că generaţia lui poate da mari scriitori. Şi-a dat seama mai târziu că scriitura a devenit o plăcere, iar plăcerea de a scrie a devenit o necesitate. Una pe care a trăit-o cu aceeaşi intensitate cu care şi-a trăit viaţa.
Deși a început să scrie mai întâi nuvele și volume de non ficțiune, romanele i-au adus succesul mondial. Cel mai cunoscut, „Un veac de singurătate”, a fost publicat în 1967, iar de atunci și până acum s-a vândut în peste 50 de milioane de exemplare şi a fost tradus în câteva zeci de limbi.
Au urmat „Toamna patriarhului”, în 1975, „Cronica unei morţi anunţate”, în 1981, „Dragostea în vremea holerei”, 1985, „Generalul în labirintul său”, 1989.
La începutul anilor 80 era deja considerat un titan al realismului magic, iar în 1982 i-a fost decernat Nobelul pentru Literatură .
Succesul mondial nu l-a făcut să uite că mai întâi era jurnalist. A formulat critici dure la adresa politicienilor din Columbia, iar cu timpul, a devenit un adevărat erou al politicienilor de stânga din America Latină, aliat al liderului cubanez Fidel Castro şi critic al Statelor Unite.