România de fațadă | Monumentele nepăsării
În mai toate oraşele clădiri impresionante sunt lăsate să se distrugă fără ca proprietarilor, care visează să câştige milioane de euro de pe urma lor, să le pese şi fără ca statul să intervină în vreun fel. Micile încercări ale edililor de a împiedica dispariţia lor s-au lovit de lipsa legislaţiei care să apere clădirile monument istoric.
Pe Şoseaua Kiseleff, un superb imobil în stil neoromânesc se luptă să rămână în picioare. Casa Miclescu a fost ridicată la începutul secolului trecut.
Anita Sterea, istoric: „O casă ce poartă semnătura arhitectului Mincu, unul din cei mai mari arhitecţi ai României, o casă ridicată pentru un om cu totul şi cu totul special. Este vorba despre pictorul Mirea.”
George Mirea nu a mai avut bani să termine clădirea, aşa că în 1904 i-a vândut casa avocatului Jean Miclescu, descendentul unui familii de boieri moldoveni. Odată terminată, acesta a devenit un adevărat simbol al Bucureştiului.
Anita Sterea, istoric: „Un conac în mijlocul oraşului, o casă care a găzduit foarte multe baluri celebre. Din păcate, este pe cale de dispariţie.”
Frumuseţea casei a inspirat şi lumea filmului românesc. Aici s-a turnat pelicula "Felix şi Otilia", după celebrul roman al lui George Călinescu.
În 1948, casa a fost confiscată de regimul comunist. A revenit, împreună cu terenul de 3.000 de metri pătraţi, în proprietatea urmaşilor lui Miclescu in 1990, după care a fost vândută unor investitori privaţi.
Noii proprietari au vrut să construiască aici o clădire mult mai înaltă, dar pentru că este monument istoric nu au primit acordul Ministerului Culturii. Aşa că au abandonat ideea, iar odată cu ea au abandonat şi casa construită în 1904.
În 2006, Ministerul Culturii i-a dat în judecată pe proprietari pentru distrugerea casei de patrimoniu. Pentru că instanţa a respins cererea, ministerul a cerut Primăriei Capitalei să exproprieze casa şi terenul cu forţa şi să le declare bunuri de utilitate publică, lucru care nu s-a întâmplat până acum.
La malul mării, găsim o altă casă ce pare a avea soarta pecetluită. Vila Suţu, singura clădire cu influenţe maure din Dobrogea, este una dintre legendele oraşului Constanţa.
Cristian Cealera, publicist: „Avem o frumoasă terasă-galerie care poate fi văzută de pe plajă, încăperi extraordinare, interiorul era foarte bun, foarte frumos, cel puţin era.”
Clădirea a fost construită de Mihai Suţu în 1898. După 56 de ani, moştenitorii acestuia au fost izgoniţi de ruşii care şi-au stabilit comandamentul aici. Apoi vila a găzduit consulatul ceh şi Curtea de Apel. Abia în 2011 a revenit în proprietatea moştenitorilor care au scos-o la vânzare.
Constantin Prisecaru, fondator casă de licitaţii: „Are 760 mp construiţi, este un teren de 860 mp, are 13 saloane şi este 1 milion 100.000 euro.”
Deşi clădirea este o adevărată bijuterie arhitecturală, primăria nu a făcut nimic pentru a-i forţa pe proprietari să stopeze distrugerea ei.
Aceeaşi atitudine au avut-o edilii constănţeni şi în cazul fostului hotel Regina, preferatul politicienilor şi al scriitorilor la inceputul secolului XX.
De aici, Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle. Îi povestea într-o scrisoare că vede marea pentru prima dată, cât este de frumoasă Constanţa şi clădirile sunt elegante. "Şed într-o mansardă şi privirea îmi este deschisă din două părţi asupra mării pe care aş vrea să plutesc cu tine. Aceasta nefiind cu putinţă, te sărut cu dulce a mea Veronică şi rămân al tău Eminescu".
Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanţa: „Intră în istoria culturală a urbei prin nenumărate banchete care se desfăşoară aici, prin nenumărate personalităţi care se perindă la hotel.”
După 1949, hotelul a fost rebotezat. Comuniştii, care au preferat să îl numească „Intim", l-au reintrodus în circuitul turistic şi în 1986 l-au renovat.
Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanţa: „Totul era extrem de elegant şi era o reconstrucţie în stil Art Nouveau.”
În 1990, edificiul a fost revendicat de moştenitorii fostului proprietar care s-au gândit că s-ar putea îmbogăţi de pe urma lui. Aşa că l-au închis şi l-au scos la vânzare. După 25 de ani, picturile în stil art nouveau au început să se scorojească, iar tâmplăria s-a distrus.
Proprietarii speră să obţină un milion şi jumătate de euro pentru clădirea cu două etaje, mansardă şi 21 de camere cu baie proprie.
În mijlocul ţării, în oraşul preferat de turişti, Sibiu, sunt locuri ce nu fac deloc cinste renumelui urbei. Piaţa Aurarilor, situată în Oraşul de Jos, la cinci minute de centrul turistic, este în paragină.
Turist: „Interesant este să vezi diferențele. Deci părțile renovate, dar și cele originale. Adică, desigur, nu sunt atât de drăguțe ca cele renovate, dar măcar vezi partea istorică un pic...”
Casele din Piaţa Aurarilor, unele construite în secolul XV, sunt toate monument istoric. După 1989, cele mai multe au fost cumpărate de foștii chiriași, pe care regimul comunist i-a adus acolo. Cazuri sociale, de regulă, aceștia nu au avut niciodată bani să întrețină monumentele. Iar cei dispuși să investească în clădiri au întâmpinat refuzul vecinilor.
Monica Stoica, proprietar: „Proprietară sunt numai eu singură am cumpărat, restul mai am încă doi vecini, care-s chiriași de la stat. Statul spune că n-are bani.”
În privinţa proprietarilor, edilii s-au gândit să aplice impozite usturătoare celor care nu îşi întrețin casele monument. Consilierii locali nu au fost însă de acord.
Acelaşi peisaj dezolant şi la Slatina. Geamuri sparte, tencuială căzută şi buruieni crescute în balcoanele impunătoare. Aşa arată Casa Fântâneanu, clădire în stil baroc din centrul municipiului.
Casa Fântâneanu a fost construită undeva pe la începutul secolului al XIX-lea. După instalarea regimul comunist în 1948, clădirea a servit drept sediu pentru mai multe instituţii judeţene.
Localnic: „Pe timpul lui Ceauşescu a fost ceva de domeniul agriculturii aici, acum boschetarii! E ceva ridicol!”
Din 2011, clădirea monument istoric a intrat în proprietatea Mitropoliei Olteniei şi abia în acest an, cu sprijinul Consiliul Judeţean Olt s-a făcut un prim pas pentru reabilitare. A fost depus un proiect european în valoare de două milioane de euro pentru transformarea imobilului într-un centru social pentru ateliere şi expoziţii.
Daniela Lungu, şef serviciu dezvoltare regională CJ Olt: „Prin proiect sunt prevăzute lucrări de restaurare şi consolidare, inclusiv faţade, reabilitare interioară.”
Nu se ştie, însă, deocamdată, dacă proiectul pentru salvarea Casei Fântâneanu va fi sau nu aprobat.
În Brăila sunt câteva sute de clădiri construite la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. În timp ce administraţia locală le-a renovat pe cele din patrimoniul statului, cele mai multe imobile care au proprietari privaţi sunt lăsate de izbelişte. Este şi cazul unui imobil care aparţine Ambasadei Italiei şi care este aproape de a se dărâma.
Maria Stoica, istoric Muzeul de Istorie Brăila: „În 1945 clădirea a fost rechiuziţonată de trupele sovietice şi de acolo începe, practic, declinul ei.”
După Revoluţie, imobilul a fost revendicat de statul italian, iar de 16 ani se află în posesia acestuia.
Viorel George Radu, inspector Direcţia de Cultură Brăila: „Proprietarul, singura intervenţie pe care a putut să o facă a fost înălţarea gardului existent pentru a nu mai permite accesul persoanelor fără adăpost.”
Marian Dragomir, primar Brăila: „O să le trimitem notificări. Dacă dânşii nu vor lua nici un fel de măsuri există şi o posibilitate mai puţin plăcută prin care să le trimitem nişte procese verbale de amendă.”
Imobilul face parte din centrul istoric al Brăilei, care se întinde pe o suprafaţă de 160 de hectare şi este monument istoric de categoria A.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
