Moştenirea dacilor, în buzunarele vânătorilor de comori
Munţii Orăştiei. Un colţ de rai pentru pasionaţii de drumeţii şi un „El Dorado” pentru căutătorii de comori de mai bine de şase veacuri. Niciodată, însă, fenomenul nu a fost atât de intens ca în perioada post-decembristă.
„Profitându-se probabil de un hiatus legislativ, profitându-se de faptul că zona Munţilor Orăştiei nu era protejată, din perspectiva pazei sau din perspectivă legală, chestiunea a revenit pe firmamentul interesului acestor filiere ilicite”, a spus Dorin Petresc, istoric.
Cei care au pornit în căutare de comori nu au făcut-o întâmplător. Ştiau ce ascund Munţii Orăştiei.
,,De la retragerea românilor din această zonă se caută într-una. Tot omul, când aude de aur, îşi pierde minţile şi caută. Cum să nu cauţi aur? Doar dacă eşti bolând să ştii că în grădina ta, în padurea ta, stă ascuns aur în pamant, să nu mergi să-l cauţi. Bunicu' o căutat aur, taică-meu o căutat aur. Eu cum să nu caut?Şi cum să nu sape când nu era lege să le interzică, până în '96-'98. Nu avea nimeni treabă, nici măcar arheologii. Sub nasu' lor săpau şi ăia nu ziceau nimic", a povestit pentru Digi24 unul dintre căutătorii de comori.
„Erau informaţi, toţi cunoşteau istorie, se informau de la localnicii din zona siturilor din munţii Orăştiei, cunoşteau locurile unde puteau să găsească astfel de artefacte. Fiind şi informaţi în acest domeniu, au reuşit să lege legături cu dealeri din străinătate sau chiar din ţară ca să le faciliteze valorificarea lor”, explică Nicu Popa, şef la Poliţia de Patriomoniu.
Din cetăţile dacice au fost dezgropate brăţări din aur şi alte obiecte de podoabă, dar şi monede de aur. Odată aduse la suprafaţă, toate au fost scoase de pe teritoriul României. Unul dintre căutătorii de comori a explicat cum s-au format primele reţele de traficanţi de comori, după 1989: ,,O apărut un sârb aici, Goran, şi s-o împrietenit cu câţiva. Şi se întâlneau pe la Reşita sau la Timişoara şi aştia îi dădeau marfa şi ăla plătea banu' jos. Era de încredere şi plătea. Când or văzut ăştia că unu îşi ridică palat, că altu' îşi cumpără maşină scumpă, că altu' îşi face hotel, ce-or zis ei, "Hai şi noi!". Şi aşa s-o dus vestea şi aşa s-o îmbogăţit cel puţin un sfert din comună. Ce făceau ei mai departe de Budapesta, de Viena nu prea se ştie, dar e clar că ei luau cel puţin dublu de cât plăteau pe obiecte. La ăştia le dădea vreo 10.000 de mărci pe o brăţară şi ei luau vreo 30.000 – 40.000 de mărci pe ea cand o dadeau mai departe".
Căutătorii de comori nu au fost niciodată interesaţi de valoarea istorică a obiectului găsit, ci doar de câştigul pe care l-ar putea aduce.
„Un căutător de aur, atunci când descoperă un artefact, îl scoate din pământ în trei minute, un arheolog îl scoate în trei3 zile. Era o groapă adâncă de aproximativ 60 de centimetri, abandonată evident în grabă, pentru că descoperirea aurului din ea i-a făcut pe cei care au săpat-o să plece cât mai repede”, spune Vladimir Brilinsky, administrator la Sarmizegetusa Regia.
Oamenilor legii nu le-a fost uşor să îi prindă. Întotdeauna căutătorii de comori au fost cu un pas înainte. Numai un detector de metale performant costă până la 7.000 de euro.
„La nivelul anilor 2000 erau mult mai dotaţi ca noi, având în vedere că puteau să îşi procure detectoare şi aparatură de detecţie performantă din străinătate, aveau autoturisme de teren preparate pentru terenul din zona Munţilor Orăştiei”, mai spune Nicu Popa.
Cea mai cunoscută grupare a căutătorilor de comori este cea a Aurarilor, condusă de Iulian Ceia. Zece ani a fost judecat dosarul în care membrii grupării au fost acuzaţi de constituire de grup infracţional, săpături neautorizate în situri arheologice, furturi şi trafic de obiecte de patrimoniu. Prima instanţă a fost nemiloasă, iar căutătorii de comori au primit pedepse cu închisoarea între trei şi 12 ani. La recurs însă, pedepsele au fost înjumătăţite. Şase dintre cei opt inculpaţi din dosar au fost închişi în anul 2014, iar doi sunt de negăsit.
„Aceste două persoane se sustrag încarcerării şi executării acestei pedepse, prin urmare sunt date în continuare în urmărire naţională şi internaţională”, a spus Bogdan Niţu, purtătorul de cuvânt al IPJ Hunedoara.
Unul dintre căutătorii de comori are o explicaţie mai mult decât plauzibilă pentru faptul că puţini dintre ei sunt ajunşi de braţul lung al legii: ,,Nu poate să prindă tot satul şi pădurea-i mare, poliţaii-s puţini, jandarmii îs numa de formă, că n-au nici putere, nici nu se ştiu. Poliţaii îs mai săraci ca jandarmii, da' te gasesc şi-n gaură de şarpe, da' îs puţini. De la Baru Mare până la Sibişel şi de la Cugir până la Călan să tot cauţi şi e plin de gropi. Îi mai mare ca Bucurestiul locul ăsta... Dacă faci azi o groapă, în cel mai bun caz o descoperă după două sau trei luni. Acu, la cetate (n.r. Sarmizegetusa) nu se mai apropie nici pasărea că-i păzită... Acolo încă-i aur cu găleata, numa' să ştii să-l cauţi".
Lucru confirmat şi de istorici.
„Subsolul Sarmizegetusei nu şi-a spus pe departe ultimul cuvânt. Aici trebuie să existe ceva, acea comoară uriaşă de care tot vorbim”, a spus Vladimir Brilinsky.
Și, pentru că goana după comori nu s-a încheiat, anchetatorii au reuşit să contureze un profil al braconierului arheologic.
„În primul rând, prezintă o cultură generală peste nivelul mediu, are o tendinţă spre îmbogăţire, dar ei nu trăiesc în general din braconajul arheologic, se manifestă mai mult ca un hobby al lor”, spune un poliţist de la investigaţii criminale.
De-a lungul timpului, cele mai traficate obiecte dacice au fost kosonii. Pe site-urile de vânzări online, monedele de aur pot costa chiar şi 7.000 de dolari bucata. Vânzătorii îşi protejează identitatea. Dezvăluie cel mult ţara din care provin. Cei mai mulţi sunt din Statele Unite, Germania sau Italia.
„Sunt monede care au fost descoperite până acum doar în zona cetăţilor dacice, mai exact la Sarmizegetusa Regia. Sunt realizate din aur de foarte bună calitate”, spune Iosif Ferencz, arheolog.
„Ne aduc un mare prejudiciu, pentru că ele au o valoare inestimabilă”, este părerea istoricului Dorin Petresc.
Căutările în siturile arheologice nu au încetat niciodată. Dovadă stau peste 600 de gropi descoperite în ultimele săptămâni în cetăţile Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie, Feţele Albe sau Căpâlna.
Din raiul căutătorilor de comori, Sarmizegetusa Regia este în prezent singura cetate dacică din care braconajul arheologic a dispărut. Fenomenul persistă însă în celelalte cinci cetăţi dacice aflate în patrimoniul UNESCO, dar nepăzite şi neadministrate.
„Am ajuns la concluzia că munţii Orăştiei exercită o atracţie chiar şi pentru persoanele din afara ţării. Mai multe detalii nu pot să dau în acest moment, dar cu siguranţă mediatizarea de care au beneficiat în ultimii ani cetăţile dacice a stârnit interesul şi unor căutători de comori din afara graniţelor”, spune un poliţist de investigaţii criminale.
13 din cele 15 brăţări dacice furate de la Sarmizegetusa au fost recuperate de statul român contra sumei de 6,6 milioane de euro. Autorităţile au recuperat, de asemenea, şi zeci de monede antice din aur, argint sau bronz, precum şi podoabe sau arme. Obiectele de patrimoniu sunt expuse acum la muzeele de istorie din Bucureşti, Alba Iulia sau Cluj-Napoca.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
