Filosoful Mihai Şora a povestit marţi, la redeschiderea Cafenelei critice, cu discreţie, despre câteva momente din viaţa sa, personală şi profesională, amintind de perioada studenţiei, anii petrecuţi la Paris şi prietenia cu dramaturgul Eugen Ionesco, dar şi despre ambiţiosul său proiect editorial "Biblioteca pentru toţi".
"Ce pot să vă spun este că la 101 ani lumea este foarte frumoasă şi sunt frumoşi şi semenii noştri care ne împrejmuiesc şi viaţa merită să o trăieşti", a spus Mihai Şora în deschiderea evenimentului.
Întrebat despre notorietatea pe care o are în acest moment, filosoful a răspuns că nu ţine să fie recunoscut pe stradă.
"Eu nu ţin să fiu recunoscut. (...) Nu e vina mea dacă sunt recunoscut, vina e a publicului. Într-un fel, îi sunt recunoscător publicului, pentru că această recunoaştere conferă un sens existenţei mele", a mărturisit filosoful.
Pe lângă scris şi implicarea în viaţa publică, Mihai Şora este în continuare atras de desen şi el a povestit că majoritatea lucrărilor sale le-a oferit prietenilor sau, uneori, chiar necunoscuţilor.
Rugat de amfitrionul evenimentului să evoce câteva dintre figurile pregnante care i-au marcat existenţa, Şora a amintit pe părinţii şi bunicii săi, dar şi de colegii şi dascălii din şcoală.
"Am figura mamei şi a tatălui meu, şi a unui bunic - patern, şi a unei bunici - materne, fac parte din universul meu de amintiri. Am o memorie foarte bună. Îi văd nu doar dacă mi se pun fotografii în faţa ochilor, ci chiar dacă închid ochii mi-i aduc aminte. (...) Îmi aduc aminte de toate imaginile care m-au înconjurat de-a lungul vieţii. (...)
Am, de pildă, amintirea foarte pregnantă a profesorului meu de limbi clasice şi de filosofie din liceu", a povestit Mihai Şora, care a evitat să dea vreun nume, precizând că "în momentul în care spui nume, începe o clasificare".