Bonton | Mircea Baniciu: Corectitudinea este un lucru care te duce acolo unde dorești să ajungi
Mircea Baniciu, despre cei 7 ani de acasă:
„Spre norocul meu, am fost un copil lăsat destul de liber. Deci n-am... n-am prea avut opreliști, n-am prea avut condiții sau lucruri pe care de regulă ți le impune o familie cu principii, o familie cu niște oameni stricți, educați și cu anumite pretenții. Mama mea a fost o femeie simplă, ea a muncit într-o fabrică niște ani de zile, lucra în ture, o săptămână dimineața, o săptămână după-amiaza, o săptămână noaptea, ne întalneam destul de puțin aș putea spune, și pot să spun c-am avut libertatea să-mi aleg ceea ce, mă rog, să-mi aleg lucrurile de care-am avut nevoie”.
„Mama mea și o vecină care locuia în casa din Timișoara, care era o doamnă crescută în Viena, cu școală în Viena, conservator, și care avea un pian în casă, cu ea am luat primele lecții de muzică, au remarcat faptul că sunt un puști talentat și chestia asta a fost apreciată în toate serbările pe care le aveau. Eram unul dintre cei mai importanți acolo. Eram unul dintre primii vizați și puși pe scenă să interpreteze, aș putea spune”.
„Dar lucrul cel mai important este ca n-am fost forțat niciodată să fac nimic din ceea ce n-am putut să fac, sau din ceea ce nu mi-a plăcut. N-am avut în anturajul meu oameni cu probleme cu legea, sau de genul ăsta. Am trăit într-un cartier vechi, cu vile vechi, cu oameni așezați și în preajma cărora am învățat și ce-i bun simțul și ce sunt limitele pe care trebuie să le ai. Timișoara fiind un oraș cosmopolit și având... în afară de faptul că exista o elită și o lume foarte elegantă, oamenii aveau o doză de respect unii față de ceilalți, se respectau ei între ei, se respectau sărbătorile, biserica și-așa mai departe, religia fiecăruia”.
„Păi, pe strada mea, spre exemplu, erau evrei, erau sârbi, erau nemți și erau și unguri. Deci aveam fiecare partea noastră de viață acolo și-mpreună, vă dați seama că rezultatul era unul bineînțeles constructiv, sau frumos construit, fiindcă n-aveam infractori și n-aveam nenorociri prin zonă”.
Regula de politeţe a lui Mircea Baniciu
„Nu știu dacă există o regulă pe care ar trebui s-o bag în seamă mai mult ca și pe celelalte. În ideea asta de politețe, fiecare... fiecare regulă e importantă, fiindcă, dacă nu respecți una dintre ele, toate celelalte cad. E ca un lanț care trebuie să fie întreg, aș putea spune, până la un moment dat. Iar a fi politicos eu cred că se-nvață, sau se-nvață undeva în primii ani de viață, și sunt aproape convins c-ar trebui s-o moștenești și de la părinții tăi, de la cei cu care-ai crescut. Deci a fi politicos înseamnă a avea câteva reguli în subconștient, pe care să le aplici vrând-nevrând”.
Mircea Baniciu despre România civilizată
„În spațiul în care mă mișc eu sunt destui oameni care apreciază frumosul, care apreciază lucrurile bine făcute. Îmi plac oamenii care muncesc, care fac treabă, care fac lucruri bune, mă refer și la spațiul meu, la muzicieni, mă refer la cei care scriu pentru noi versuri, ma refer la... uite, la dumneavoastră, la cei cu televiziunea, și-așa mai departe, operatori, regizori, îmi plac oamenii care muncesc, care fac lucruri frumoase, îmi plac spectatorii mei, care știu să aprecieze ceea ce fac. Îmi plac colegii mei, sunt legat de ei, pentru că orice context, orice conjunctură favorabilă nouă, sau mie, ca artist, îmi este absolut, absolut necesară”.
Mircea Baniciu despre România necivilizată
„Nu-mi place minciuna, nu-mi place fățărnicia, nu-mi place afișajul ăsta de lucruri pe care și le permit unii fără să aibă nicio valoare, fără să fi muncit vreodată pentru ele, sau niciun pic de respect pentru muncă. Deci cam astea sunt lucrurile. Nu-mi place că uneori suntem înjurați pe stradă de „te miri cine”. Traficul, care e așa cum este în București - mai ales în București - nu, nu e peste tot la fel, modul în care oamenii comunică, iarăși nu-mi place. Urât, uneori foarte, foarte urât și cu foarte, foarte, foarte mulți nervi și cu foarte multe vorbe urâte”.
„Deci sunt multe, multe lucruri care nu-mi plac, dar peste care prefer să trec și să nu povestesc. Încerc să mă-ncarc pozitiv cu absolut tot ceea ce-mi convine, ceea ce-mi place, și fac lucrul acesta pe măsură ce pot, cât mai mult”.
Mircea Baniciu, despre corectitudine și perseverență
„Am considerat că corectitudinea este un lucru care te duce acolo unde dorești să ajungi. Corectitudinea, și în același timp perseverența într-o idee. Deci atunci când ți-ai propus un lucru și ai un scop, acest lucru îți este favorabil, îți este aproape, îți servește la ceva și reușești să fii consecvent cu tine, și nu numai cu tine, bineînțeles în măsura posibilităților și cu ceilalți, atunci cam despre asta-i vorba”.
O doamnă se cunoaşte după...
„În ziua de astăzi e destul de greu... Îți trebuie puțin timp ca să-ți dai seama ce-nseamnă o doamnă. O doamnă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că „doamnă" e un termen care induce mult mai multe lucruri. Și o doamnă trebuie să fie un caracter frumos, un caracter frumos care să se extindă și asupra firii, asupra modului în care se exprimă, asupra modului în care trăiește, asupra modului în care se îmbracă, și asupra modului în care, să zicem, ne tratează pe noi”.
Am învăţat că...
„Am învățat că e bine să fii consecvent, că e bine să-ți urmărești scopul în viață și să nu lași niciodată lucrurile la voia-ntâmplării, pentru că numai așa poți să ajungi să faci ceea ce-ți dorești, să ai ceea ce-ți dorești, și să nu ai problemele pe care mulți, mulți dintre noi le au”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
